Protopopiatul Baia de Aramă

5. Busești - Sf. Voievozi Mihail și Gavril

biserica busesti

 

În prezent, parohia este formată din satele Busești, Cerna Vârf și Nadanova aparținând de Protoieria Baia de Aramă din Eparhia Severinului și Strehaiei. În 2011, satul avea 196 locuitori (95 masculin, 101 feminin; 195 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


Hram Sf. Voievozi Mihail și Gavril; biserica nu întrunește condițiile spre a fi calificată monument istoric.


 

pr victor marius paulescu  

Preot paroh Victor-Marius Paulescu

  • hirotonit diacon la 10 septembrie 2017
    și preot la 7 octombrie 2017,
  • studii teologice superioare.

Tel.:0759 870 892; 0735 081 317

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 


 

Satul Busești, arondat comunei Izverna, din mai 1968, este situat în nordul Podişului Mehedinţi şi al judeţului. Atestat documentar în: 1610 (Balaci şi Vuc din Busonul – veche denumire a satului – vând moşie în Turtăbiţa); 1636-1637 (acelaşi Balaci vinde căpitanului Buliga, moşul Dunceştilor, jumătate Turtăbiţa);

Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840, prima biserică atestată documentar din Busești (mahala de Cernavârfu) a fost făcută în 7307 (= 1798) martie 8 ˮde căpitanu Istrate Sălișteanu i Martin Milicescu, i Gheorghe Ciobanu i Gheorghe Rogobete“. Pisania menționează anul 1837, dar potrivit tradiției, a fost ridicată în 1831. Tradiția mai spune, de asemenea, că ar fi fost nu doar o biserică, ci mai multe. Una ar fi fost în mahalaua Căpăstrari, iar alta în apropierea Lacului fără Fund, dispărute cu grupul de case care s-ar fi scufundat aici. O a treia biserică ar fi fost pe dealul de după actualul sfânt lăcaș, în apropierea Lacului Bunescu.

Biserica din anul 1798 era construită din lemn, pe proprietate megieșească, refăcută în 1870, pe cheltuiala familiei preotului Ioan Căpăstrariu, a soției sale, preoteasa Stana, și a mai tinerilor ctitori Ion Căpăstrariu cu soția și cei patru copii apropiați ca vârstă. Toți aceștia sunt zugrăviți la intrarea în biserică, în straie țărănești. Atunci sfântul lăcaș a fost tencuit la interior și exterior, acoperit cu șindrilă și zugrăvit de Simion Ionescu din Severin, după cum se putea vedea, în 1896, pe frontispiciu. În acel an avea nevoie de reparații la acoperiș, cu scândură de gorun, de pardosire și de lărgirea ferestrelor, iar Sfânta Episcopie a dat binecuvântare pentru efectuarea acestora.

Cu reparațiile făcute, biserica a funcționat până la mijlocul perioadei interbelice, când locuitorii au hotărât să ridice alt lăcaș de închinăciune, cel vechi devenind neîncăpător. Este o bisericuță cu aspect de căsuță, după cum o sugerează dimensiunile și pridvorul, consolidat în laterale cu cărămidă și sprijinit pe patru stâlpi de lemn sub forma unor coloane. La exterior, are doi contraforți de piatră pentru susținere și de jur împrejur, sub nivelul acoperișului, sunt zugrăviți Sf. Apostoli. Pe peretele sudic este Sf. Arhanghel Gavril, succedat de Sf. Pavel, Sf. Andrei și Sf. Filip.

În zona altarului încă se mai văd reprezentați Sf. Apostol Iacob, urmat de Sf. Apostol Matei, Af. Apostol Marcu, apoi Apostolul Petru. Chipul Arhanghelului Mihail încheie șirul sfinților zugrăviți la partea exterioară a bisericii. La interior, în pridvor sunt zugrăviți Sf. Dimitrie și Sf. Gheorghe, de o parte și de alta a ușii. În pronaos, în dreapta sunt redate chipurile Sfintelor marina și Filofteia, deasupra intrării în naos – Sf. Împărați Constantin și Elena, continuându-se cu alți sfinți întâlniți și în alte biserici din regiune. Catapeteasma a avut doar două rânduri de icoane, iar în altar încă s-a păstrat zugrăveala având în centru pe maica Domnului, flancată de cei doi Arhangheli, pe Pantocrator și Duhul Sfânt. Devenind neîncăpătoare pentru cult, în 1933, pe timpul păstoririi preotului Ilie Izverceanu, credincioșii în frunte cu al lor vlădică au trecut la construcția noului edificiu, care a fost ridicat din cărămidă și a fost terminat la 15 mai 1955.

Este o construcție impunătoare, amplasată pe același platou unde este și cea veche, aproape de cimitir. Biserica are trei turle, iar lângă ea se află clopotnița acoperită cu tablă și realizată pe schelet metalic. Pridvorul este încăpător și se sprijină pe patru coloane de 60 cm grosime, întinzându-se pe toată lățimea bisericii. Pereții exteriori ai bisericii nu sunt pictați, cu excepția celui de la intrare, unde în două medalioane ornate cu motive florale sunt reprezentați Sfinții Ioan și Pavel (în stânga) și Petru și Toma (în dreapta).

Pe fațada bisericii este o icoană cu hramul: Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. Pe tavanul de la intrare, sunt pictați Sf. Emanuel, Sf. Ioan Botezătorul și Maica Domnului. În dreptul celor două turle mici se află un medalion în care sunt reprezentați patronii bisericii. Pe partea dreaptă a pronaosului se află figura impunătoare a Mitropolitului Firmilian, iar pe stânga încă se cunosc urmele unui medalion în care fusese zugrăvit Regele. Pe pereții laterali sunt zugrăviți, pe partea sudică, Sf. Sava, Sf. Parascheva, Sf. Varvara, Sf. Ecaterina, iar deasupra este scena biblică Învierea lui Lazăr. Pe zidul care marchează trecerea în naos este icoana Mântuitorului, iar pe peretele nordic sunt zugrăvite Sfintele Elisabeta, Alexandra, Filofteia și Marina, având deasupra scena biblică Vindecarea orbului din naștere.

Pe peretele trecerii spre naos, Maica Domnului și Iisus Hristos. Pe nișa semicirculară care face trecerea din pronaos în naos, se află zugrăviți Sfinții Mina, Trifon și Pantelimon (la sud) având deasupra Rugăciunea din grădina Ghetsimani, iar spre nord, Sfinții Longhin, Foliect, Eustatie și deasupra Duminica Samarinencei. Pe bolta pronaosului este zugrăvită Sf. Treime și de jur împrejur Sfinții Ilie, Avram, Ioan Botezătorul și Isaia. Pronaosul are două ferestre, iar naosul câte trei ferestre dreptunghiulare și între ele se află zugrăviți Sfinții Nestor, Dimitrie, Teodor, Gheorghe. Pe boltă se află scenele Întâmpinarea Domnului, Botezul, Coborârea în Iad. Catapeteasma este din zid, dar se impune prin icoanele prăznicare: Iisus Hristos, Sf. Mihail și Gavril, Maica Domnului, Sf. Ioan Botezătorul. Sfințirea bisericii a avut loc la 15 mai 1955 și a fost oficiată de către Î.P.S. Firmilian, Mitropolitul Olteniei, protopop fiind P.C. Nicolae Udroiu și preot paroh P.C. Ilie Gh. Izverceanu.

Preoți: Ioan Căpăstraru (hirotonit 1841-1868, mort 1891), Gh. Căpăstraru (1887), I. Vulcănescu (1891-1895), Nicolae Tudor (1910-1925), Ilie Izverceanu (1925-1960, 1965-1980), Ilarion Barac (1960-1962), Doru Meteleucă (1980-1996), Nicolae Căpăstraru (1996-2004), Ion Andreescu (2004-2018), Victor-Marius Paulescu (din 1 aprilie 2018 până în prezent); epitropi: Gheorghe Popescu, Constandin Rogobete (1862), Gh. Căpăstraru, Pau Nicolicescu, D-tru P. Rogobete (1887), Virgilius Pârvănescu; cântăreți: Const. T. Ciobanu, Martin Dragotoiu (1895), Matei Drăgătoiu, V. Doman (1897), Emil Negoițescu, Pantilie Lăschescu; paracliseri: Gh. Tătucu.

 


 

Filii arondate:

 

Cerna Vârf

 

biserica cerna varf 

 

Filie a parohiei Busești, în trecut și în prezent. În 2011, satul avea 225 locuitori (120 masculin, 105 feminin; 223 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


Hram Sf. Mare Mucenic Dimitrie; biserica nu întrunește condițiile spre a fi considerată monument istoric.


 

Satul Cerna Vârf, pendinte de comuna Izverna, din mai 1968,   este situat pe valea Coşuştei, între dealuri şi munţi. Atestat începând cu anul 1656 ca aşezare de moşneni. În 1819 a fost catagrafiat în plaiul Muntelui cu 27 de familii plătitoare de bir şi aşezat pe copropietatea polcovnicului Manda Brăiloiu şi a megiaşilor. A aparţinut comunei Nadanova (1925-mai 1968). Populaţia: 395 locuitori în 1977, 268 locuitori în 1992, 246 locuitori în 2002 și 225 locuitori în 2011. Localitatea a fost din 1864 până în 1925, formată doar din satul omonim.

Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți (din 30 martie 1840), biserica satului a fost ridicată/sfințită la 15 decembrie 1813 de către Radu Micu, Gheorghe Titoc și Lupu Titoc.

Era biserică de lemn, construită pe proprietate megieșească. Despre ea se vorbește și într-un înscris al lui Tudor Vladimirescu către prietenul său Nicolae Zoican, din 20 martie 1813, în care, pe lângă biserică, era pomenită și promisiunea slugerului de a-i ajuta pe oameni să o facă: “Pentru biserica de la Cernavârfu, să-mi scrii ce le lipsește oamenilor și ce pohtesc de la mine? Adică cu ce voiesc ca să-i ajut eu? Ca să știu să le slujescu, precum am făgăduit. Al D-tale Theodorˮ. Într-adevăr, cu sau fără ajutorul acestuia, fiindcă nu se cunoaște răspunsul lui Zoican, până la sfârșitul aceluiași an biserica era terminată și avea să fie sfințită în preajma sărbătorilor de Crăciun.

Pe la 1830, se vorbea despre sfântul lăcaș ca fiind de lemn și situat undeva pe deal, acolo unde se află astăzi cimitirul. Această bisericuță nu se mai păstrează, dar locul pe care s-a aflat este identificabil, fiind mai ridicat pe liniile ce marcau altădată temelia. Totodată, a mai rămas piatra care a servit ca suport pentru masa altarului, precum și clopotnița, refăcută între timp pe schelet metalic.

După dărâmarea bisericii vechi, construcția uneia noi a întârziat, deși era imperios necesară.

Cu ajutorul credincioșilor din satele vecine, piatra de temelie la noua biserică s-a pus în anul 1934, iar construcția a durat foarte mult timp, până în anul 1980.

E drept că noul lăcaș se înfățișează ca un edificiu masiv, cu temelie de piatră și cu trei turle. Urmează un plan treflat, cu o singură fereastră la pronaos de fiecare parte, câte trei la naos și două la altar. Biserica are pridvor, susținut de patru coloane rotunde pe un postament până la dimensiunea de un metru. Deasupra ușii, într-un fel de nișă, se află pisania, iar pe părțile laterale sunt pictați Sf. Apostoli Petru și Pavel. Naosul este încăpător având 11 scaune pe fiecare parte.

Turla cea mare este deasupra naosului având pictură pe trei niveluri. Clopotnița este în partea dreaptă a bisericii spre drum, și este refăcută, cum spuneam, de la cea veche, pe schelet metalic. Pe părțile laterale ale intrării din pridvor se află zugrăviți Sfinții Apostoli Petru și Pavel, iar pe fațadă Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul acestui sfânt lăcaș de închinăciune. În interior, pe stânga și pe dreapta, sunt zugrăvite tablouri cu ctitorii și alături de ele Î.P.S. Iustin Moisescu și Î.P.S. Nestor Vornicescu. Deasupra ușii, scena biblică Punerea în Mormânt.

În pronaos sunt reprezentați Sf. Cuvios Eftimie, Sf. Cuvios Stelian, Sf. Vichentie, Antonie, Sava, Sf. Victor, Atanasie, Simeon, Pahomie, Domnica, Sofia, Varvara, Ecaterina, Maria, Irina, Filofteia, Teodora, Parascheva, Tecla, Arhanghelii Mihail și Gavril. În medalion; Sf. Frevonia, Evdochia, Grigoria, iar pe boltă trei scene biblice: Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică, Buna Vestire.

În naos, Sf. Împărați Constantin și Elena, Sf. Cosma, Damian, Teodor, Gheorghe, Nestor, Dimitrie, Pantocratorul. Pictura a fost executată în anii 1978-1980 de către Vasile Niculai, pictor bisericesc din Buda-Palanca (Prahova).

Preoți: Șerban Cernirăreanu (1821-1857, cu Dălanțul), Șărban Pârvănescu (1858, 1859), Ioan (1864), I. Vulcănescu/Vâlcănescu – același din 1864? (1887- 1893) și ceilalți următori de la biserica parohială până în prezent; epitropi: Gheorghe popa Radu, Costandin Partenie (1862); paracliser: Ion Tătucu.


 

Nadanova

 

 biserica nadanova

 

Cătun și filie pendinte de parohia Busești (1887, 1894), inclusiv în prezent. În 2011, satul avea 183 locuitori (95 masculin, 88 feminin; 182 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


Hram Sf. Mare Mucenic Dimitrie; biserica nu întrunește condițiile spre a fi calificată monument istoric.


 

Satul Nadanova apaține comunei Izverna, din mai 1968 și este situat la sud-vest de satul de reşedinţă, într-o zonă de dealuri şi munţi. Atestat documentar în: 1511 (menționat Lepădat din Nedanova, jurător la un act dat de Vlad cel Tânăr vv. Mănăstirii Tismana); 1561-1568 (menționați ˮStoica și alt Stoica“ din Nedanova, boieri “de la sfânta mănăstire Tismanaˮ); 1643 (Bălaci ot Nadanova cu moşie în Dălanţi); 1755 (Lupul fiul lui Mogoş din Nadanova); 1764 (fraţii Gheorghe şi Ilie cu cetaşii lor Vâlcăneşti din Nadanova şi Şovarna); În 1819, catagrafiat cu 20 de familii plătitoare de bir în plaiul Muntelui, aflate pe moşia căpitanului Mihai Trochi. În 1864-1925 a aparţinut comunei Buseşti (plaiul Cloşani până în 1892, apoi plaiul Cerna). Populaţia: 402 locuitori în 1945, 354 locuitori în 1977, 240 locuitori în 1992, 212 locuitori în 2002 și 183 locuitori în 2011. A fost comună rurală, în 1925-mai 1968, formată din satele Nadanova, Buseşti şi Cerna-Vârf.

Biserica satului este atestată ca fiind făcută/sfințită la 26 decembrie 7318 (= 1809), ctitori Mihai Trocan, și Danciu Drăgan cu frații lui Pătru și Marin (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840). Tradiția spune că în sat ar fi fost vetre cu mai multe biserici. Una ar fi fost în spatele actualei școli, împreună cu un cimitir. Aceasta ar fi fost tencuită în interior și ar fi fost construită după o luptă, când ungurii ar fi pierdut Banatul de Severin. Bisericuța ar fi dăinuit până pe la 1700-1720, iar cimitirul ar fi fost folosit în continuare de locuitori până pe la 1780. După 1821, s-a construit o altă bisericuță în punctul numit ˮCracul Bisericii“, la circa 50 de m pe panta dealului, la nord de actualul cimitir. Ctitoră a acestei biserici ar fi fost Sașa, fiica lui Mihuța Bonceanu Sbârnă din Seliștea, căsătorită în Nadanova. Această bisericuță a servit cultului până în 1916, când a fost închisă. A fost dărâmată în 1919, iar o icoană pe lemn cu Sf. Nicolae și ușile împărătești au fost date Muzeului Regiunii Porțile de Fier.

Nu se știe pentru care dintre aceste două biserici – cea din 1809 sau cea din 1821 - în 1894 se cerea canonică binecuvântare pentru repararea pardoselii cu blană de brad. Este cert că în anul 1919, când se demola biserica Sașei, la Nadanova s-a format un comitet de inițiativă pentru construirea actualei biserici, pe terenul donat de Ion D. Ciucur, Nicolae D. Ciucur și Gheorghe D. Ciucur. În memoria donatorilor, în curtea bisericii este o cruce ridicată de Elena N. Ciucur și Constantin Lăschescu. La 21 februarie 1921 s-a semnat contractul de zidire cu meșterul zidar Nicolae Cristea și lucrarea s-a finalizat până în anul 1928. Ulterior, în anii 1928-1934, pictorul Gh. Bărbulescu-Tismana a realizat și pictura, astfel că s-a putut face și sfințirea, de către P.S. Vartolomeu, Episcopul Râmnicului Noul Severin, la 25 noiembrie 1934, în prezența protoiereului județului P.C. C-tin Popescu – Traian, preot paroh fiind P.C. Gh. Izverceanu.

Biserica are zugrăviți pe părțile laterale pe Sf. Apostoli Petru și Pavel, iar pe tavan chipul Mântuitorului. În partea dreaptă din față este pictat Sf. Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul lăcașului. La intrarea în pronaos, pe dreapta este zugrăvit Î.P.S. Vartolomeu al Râmnicului Noul Severin, iar în stânga, în medalion, Regele Carol I, al cărui portret a fost refăcut recent după ce a fost șters în perioada comunistă. Deasupra ușii este zugrăvit autoportretul zugravului, Gh. Bărbulescu din Tismana. În pronaos sunt reprezentați Sfinții Filofteia, Sava, scena biblică Ruga în grădina Ghetsimani și cea reprezentându-l pe Iisus cu Samariteanca. În naos, sunt zugrăviți Sfinții Trifon, Pantelimon, Gheorghe, dreptul judecător, Mina, Teodor Tiron, Dimitrie și împărații Constantin și Elena. Catapeteasma este din cărămidă și împodobită cu trei rânduri de icoane. În altar se păstrează și icoanele de la biserica veche. Tot aici, la proscomidiar, sunt inserate numele ctitorilor și ale celor care au ajutat la ridicarea bisericii, printre care Richard Franassovici și prefecții Iulian Predescu, C. Danciu și Jean Anastasescu, care au dat 30.000 de lei pentru pictarea bisericii din Nadanova și 10.000 de lei pentru biserica din Busești.

Preoți: Nicolae Nadanovanu (1848-1859), Ioan Căpestraru, Ion M. Stoean, Ion Ciucur, Gh. Drăgan (ante 1821?-1887), preot Fratic din Tarnița, Ioan Vulcănescu, Nicolae Orzescu, Al. Popescu zis Mochie, Nicolae Tudor, I.T. Raicu, Ilie Izverceanu, Ioan Grasu, Haralambie Tudor, preot ieromonah Ilarion Barac din Ploiești, Doru Meteleucă, Nicolae Căpăstraru, Ion Andreescu, Victor-Marius Paulescu (în prezent); epitropi: Ion Doman, Gheorghe Dugălie (1862).

 

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube