Protopopiatul Baia de Aramă

3. Balta - Sf. Împărați Constantin și Elena

biserica balta

 

Biserică parohială pentru parohia formată din satele Balta și Sfodea (în 1875), apoi filială (1894); satul avea în 1895 un număr de 195 de familii cu 810 suflete. În 1941, era parohie cu 470 familii și 1514 suflete. În prezent, parohia este formată din satele Balta, Sfodea și Coada Cornetului și este sub ascultarea Protoieriei Baia de Aramă din Eparhia Severinului și Strehaiei. Anterior s-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în 1939-1944 și 1949-2004).

 


Hram Sf. Îngeri/Sf. Voievozi; cod MH-II-m-B-10256 (biserica veche); Sf. Împărați Constantin și Elena (biserica nouă).


 

pr gheorghe roata  

Preot paroh Gheorghe Roată

  • hirotonit diacon la 27 februarie 1988,
  • la 28 februarie 1988 hirotonit preot și
    încadrat la 1 martie 1988,
  • studii teologice medii,
  • gradul preoțesc Iconom stavrofor.

Tel.:0740 793 548

 


 

Balta este comună formată din satele Balta, Coada Cornetului, Costeşti, Gornoviţa, Nevăţul, Prejna şi Sfodea,  situată în nordul judeţului, în mijlocul Podişului Mehedinţi, altitudine medie 500 m, într-o zonă de complicată structură geologică, caracterizată prin platouri şi martori calcaroşi, forme exo- şi endocarstice, cornete, ponoare, peşteri şi doline. Satul, așezare de ţărani liberi (moşneni), situat în centrul podişului carstic al Mehedinţiului, pe valea Topolniţei, este atestat documentar în secolul al XIV-lea, moşul întemeietor fiind Petre Medonea. În 1547, Căciulat spătar, descendent al lui Petre Medonea, primeşte ocină Balta „cât se va alege partea lui toată” (de văzut şi genealogia din 1826); cornet

Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți la 30 martie 1840, prima biserică atestată documentar a satului a fost ridicată/sfințită la 8 noiembrie 1770, ctitori Doamna Anghelina și căpitanul Costandin Bălteanu. Lista monumentelor istorice din acest județ menționează ca dată de construcție anul 1804. A doua biserică datează din 1889-1890 și este ctitoria lui Constantin Bălteanu zis Găină și a soției lui, Stanca.

Prima biserică a fost de lemn de stejar, în formă de navă și a fost construită pe proprietate megieșească. La 1840 această biserică exista, așa cum există și astăzi în cimitir, pe o uliță laterală, la marginea satului, după mai multe reparații efectuate în 1887 și 1894, când starea ei devenise critică.

Biserica actuală, de zid, cu hramul Sf. Împărați Constantin și Elena, a fost ridicată în anii 1889-1890 sau chiar într-o perioadă mai îndelungată, 1879-1889. Constructori au fost doi meșteri italieni, care au ridicat-o după un plan în formă de cruce, din piatră și cărămidă. Are o lungime de 18 m și o lățime de 7,30 m. Pictura s-a finalizat în anul 1889 aparținându-i pictorului Bertolomeu Delliomini din Lugoj, care a realizat-o în manieră renascentistă în ulei. De-a lungul timpului, biserica a trecut prin mai multe reparații. Astfel, în anul 1926 s-a făcut din nou acoperișul, fiind înlocuit cu țiglă. În 1941, starea bisericii era apreciată  ca fiind bună. În 1944 acoperișul a fost refăcut cu tablă zincată, moment în care a fost schimbat și acoperișul turlei. În 1974, acoperișul a fost din nou refăcut, schimbându-se încă odată tabla. S-a lucrat și la fațadă, succesiv, în anii 1951, 1966 și 1974, pentru ca în 2003 să fie dată jos vechea tencuială până la cărămidă și refăcută integral. Pictura exterioară a fost restaurată în anii 1926, 1962 și 1975. În anul 1936 a fost schimbată pardoseala, cu cheltuiala lui Mihai Sitaru zis Motoc. În 1989 s-au refăcut lemnăria și tencuiala exterioară a turlei și s-a acoperit iarăși cu tablă zincată. În fine, în anii 2010-2011 pictorul Niculae Vâlcu din Pitești a restaurat pictura interioară și exterioară, încât la 19 mai 2013 P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, a oficiat slujba de resfințire.

Preoți: Costandin Bălteanu (pe la 1823), Ioan Bălteanu (1858-1868), Nicu Bălteanu (1859); Costandin Pitica (1859), Ion Popescu (1875-1927), R. Popescu (1891, ginerele lui Ion Popescu), Ion Bâltescu (1891-1894 – mutat la Balotești), Ilie Meilă (1928-1940), în 1941 postul de paroh era vacant, Nicolae Crăciunel (1942), Grigore Bordea (1942-1943, 1948-1950), Virgil Gurbină (1943-1946), Constantin Brândușoiu (1946-1947), Ioniță Popescu (1951-1954), Constantin Babalâc (1955-1956), Haralanghie Băculescu (1956-1957), Ioan Grasu (1957-1959, 1984-1987), Constantin Gogâltan (1959-1961), Vasile Dabelea (1961-1963), Stelian Zoican (1964-1982), Gheorghe Tătucu (1982-1984), Vasile Stoican (1987-1988), Gheorghe Roată (din 1 martie 1988 până în prezent); epitropi: Trăilă Lăzărescu, Constandin Gheorghe Lăzărescu (1862); Niță Urecan (în jur de 1980); cântăreți: G.N. Oprițescu, Const. G. Lăzărescu (1895), Const. I. Băltescu (1897); Iancu N. Ursu (1941).

 


 

 

Filii arondate:

 

Coada Cornetului (fost Coada Vârfului)

 

 biserica coada cornetului

 

Filie a parohiei Prejna, după 1887, inclusiv în 1941 și ulterior. De la 3 mai 1980 până în prezent aparține parohiei Balta. În 2011, satul avea 33 locuitori (14 masculin, 19 feminin; 33 români; 33 creștini ortodocși).

 


 Hram Sf. Apostol și Pavel; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.


 

Satul/mahala Coada Cornetului face parte din comuna Balta și este situat spre vest de satul Balta, în zona central-nordică a Podişului Mehedinţi şi cea a dealurilor calcaroase de eroziune Cornetul Mic şi Cornetul Mare. A fost întemeiat la jumătatea secolului al XX-lea. Altitudine medie 520 m. În documentele oficiale este menţionat în anul 1956. Din decemebrie 1964 a fost inclus oficial ca sat al comunei Balta. Populaţia: 116 locuitori în 1977, 92  locuitori în 1992, 68 locuitori în 2002 și 33 locuitori în 2011.

Biserica mahalalei este din piatră și a fost construită în anii 1933-1939, ctitori Ilie Muichescu și soția sa, Ana, împreună cu fiicele Elena și Olimpia, ginerii Constantin Vrăbete și Nicolae Gogâltan și nepotul Victor (Teodor), ajutații fiind și de credincioșii din satele vecine. La sfârșitul perioadei interbelice, biserica era în mod evident într-o stare bună. Pentru construcția ei, în această mahala, în perioada 1930-1940, s-au colectat 600.000 de lei. Sfântul lăcaș este zidit din piatră și cărămidă, în formă de cruce, cu bolți din lemn. A fost sfințit în anul 1940. Are pictură, execută în ulei, în stil neobizantin, de către zugravul bisericesc Dumitru Velici din Băsești. Biserica are o lungime de 12,40 m și lățimea de 5,10 m. În 1978 i s-a schimbat tabla de pe acoperiș, iar în 1998 tabla de pe turlă. Icoana hramului a fost refăcută în anul 1978 și din nou în anul 2011 de către pictorul Niculae Vâlcu.

 


 

Sfodea

 

biserica sfodea

 

Cătună și filie, din 1875, a parohiei Balta. În 1895 avea 65 de familii și 224 de suflete. În prezent, aparține aceleiași parohii. În 2011, s-au recenzat 95 de locuitori (44 masculin, 55 feminin; 89 români, restul cu informație nedisponibilă; 89 ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


Hram Sf. Arhangheli; cod MH-II-m-B-10403.


 

Satul Sfodea, arondat comunei Balta, din 1864, este situat în sudul acesteia şi al satului Balta, în vecinătatea comunelor Godeanu şi Podeni, iniţial aşezat la confluenţa apei Costeşti cu Topolniţa. Altitudine medie: 420 m. În 1819 nu a fost înscris în catagrafie ca sat existent. În octombrie 1833 era o mahala a satului Balta, la o jumătate de oră de acesta.

Biserica satului a fost construită în anii 1853-1854 de către preotul Constantin (Dinu) Pitica împreună cu sătenii și cu ajutorul credincioșilor din satele vecine. Este o biserică în formă de navă, din lemn de stejar, lungă de 12,50 m și lată de 5,25 m. Biserica nu a fost pictată, doar catapeteasma și peretele dintre naos și pronaos, ˮs-au pictat de Trifon Achimescu din Caransebeș, țara nemțească, la anul 1853“, după cum se poate citi pe icoana Sf. Arhangheli de pe catapeteasmă.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica intrase în ruină și preotul său era atenționat în 1893 să se ocupe, printre altele, cu terminarea reparării sfântului lăcaș, începută de atâta timp, în caz contrar fiind în pericol să-și piardă parohia. Efectuată cu mari greutăți, reparația s-a repetat, de această dată mult mai amplu, abia după anul 1941, când se consemna că starea generală a bisericii era din nou rea. Apoi, în 1958, sătenii au mai ridicat acoperișul la cosoroabă cu 50 cm, fiind prea joasă și au acoperit-o din nou cu șindrilă. În prezent, este acoperită cu tablă.

Preoți: Constantin (Dinu) Pitica (1853-1854 și probabil ulterior), I. Bălteanu/Băltescu (1892-1893, din 1894 servită de preotul P. Stăiculecu de la Malarișca, întrucât I. Băltescu a plecat la Balotești); epitropi: Ion Pitica, Nicolae Trifu (1862).

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube