În vinerea din Săptămâna Luminată, când Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Izvorul Tămăduirii, Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, împreună cu Preasfințitul Qais, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei), vor săvârși Sfânta Liturghie la Mănăstirea mehedințeană „Sfânta Ana” din municipiul Orșova.

Cu acest prilej, numeroși pelerini sunt așteptați să participe la slujba arhierească din ziua de vineri, 18 aprilie 2026, alături de ierarhii invitați și de soborul de preoți și diaconi.

Programul liturgic va include și rânduiala sfințirii apei (Aghiasma Mică), specifică acestei perioade pascale, care va fi oficiată de slujitorii așezământului monahal, iar aghiasma va fi împărțită credincioșilor la final.

În aceeași zi de praznic, la Mănăstirea Gura Motrului din protopopiatul Strehaia, Sfânta Liturghie va fi săvârșită de Preasfințitul Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, împreună cu Preasfințitul Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Ungaria.

Totodată, obștea de maici a Mănăstirii Mraconia îl va avea în mijlocul ei pe Preasfințitul Ieronim, Episcopul Daciei Felix, care va sluji Sfânta Liturghie.

Două activități deosebite s-au desfășurat în cadrul Concursului Național Catehetic „Familia, binecuvântarea lui Dumnezeu și școala iubirii smerite și darnice”, sub coordonarea părintelui Gîrniță Cristian Ionuț și a doamnei profesoare de religie Gîrniță Marinela, fiind organizate de Grupul catehetic „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Strehaia, în Duminica Floriilor.

Hramul Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din municipiul Drobeta-Turnu Severin constituie, pentru clerul și credincioșii eparhiei mehedințene, un însemnat prilej de înălțare sufletească și de comuniune în rugăciune. În acest an, sărbătoarea va fi marcată printr-un program liturgic deosebit, desfășurat în duh de aleasă trăire duhovnicească.

În ziua slăvitului Praznic al Învierii Domnului, în după-amiaza Sfintelor Paști, Biserica Ortodoxă săvârșește una dintre cele mai pline de lumină și semnificație slujbe ale sale: Vecernia Învierii, numită în tradiția liturgică și „a doua Înviere”. Această rânduială nu reprezintă o repetare a bucuriei pascale, ci o aprofundare a ei, o deschidere a sensului universal al Învierii și o chemare la mărturisire.

Praznicul Învierii Domnului, culmea întregului an liturgic și inima vieții Bisericii, reprezintă temelia credinței creștine și izvorul tuturor bucuriilor duhovnicești. În noaptea sfântă a Paștilor, Biserica întreagă mărturisește, cu putere și lumină: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”, proclamând biruința deplină a Iisus Hristos asupra păcatului, a morții și a iadului.

În adâncul duhovnicesc al Săptămânii Sfintelor Pătimiri, slujba Prohodului Domnului, săvârșită în seara zilei de Vinerea Mare, se arată ca una dintre cele mai cutremurătoare și, totodată, pline de nădejde rânduieli ale Bisericii Ortodoxe. În această noapte sfântă, credincioșii sunt chemați să participe, nu doar simbolic, ci real duhovnicește, la punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos, trăind taina morții Celui ce este Izvorul vieții.

Prohodul Domnului își are temelia în mărturia Evangheliilor, care descriu coborârea de pe Cruce, înfășurarea trupului Mântuitorului și așezarea Sa în mormânt nou, de către Iosif din Arimateea și Nicodim (Ioan 19, 38-42). Această realitate istorică devine, în cadrul slujbei, o prezență liturgică vie.

Epitaflul este icoana brodată sau pictată care Îl reprezintă pe Hristos așezat în mormânt. Aceasta este așezată în mijlocul bisericii, devenind centrul întregii slujiri. Credincioșii se apropie cu evlavie, sărută Sfântul Epitaf și participă la cântările Prohodului, care nu sunt simple lamentații, ci adevărate mărturisiri teologice.

Prohodul este alcătuit din trei stări, fiecare cuprinzând stihiri de o profunzime teologică remarcabilă. Acestea îmbină durerea pentru moartea Mântuitorului cu nădejdea Învierii, exprimând paradoxul central al credinței creștine: viața care izvorăște din moarte.

Versurile Prohodului sunt inspirate din psalmii lui David, dar și din tradiția imnografică bizantină, fiind o sinteză între Scriptură și experiența vie a Bisericii. Ele exprimă durerea Maicii Domnului, uimirea creației și taina coborârii lui Hristos la iad.

Un exemplu este cântarea: „În mormânt, Viață, pus ai fost, Hristoase...”, care concentrează întreaga teologie a acestei slujbe: Cel ce este Viața este pus în mormânt, pentru ca omul să dobândească viața veșnică.

Din perspectivă dogmatică, Prohodul Domnului exprimă adevărul central al credinței creștine: moartea lui Hristos nu este o înfrângere, ci o biruință. Prin moartea Sa, Hristos zdrobește puterea morții și deschide omului calea spre înviere. Așa cum mărturisește Sfânta Scriptură: „Cu moartea pe moarte călcând” (I Corinteni 15, 55), Hristos transformă mormântul din loc al pierzării în poartă a vieții.

Sfântul Ioan Damaschin afirmă că „moartea Fiului lui Dumnezeu este începutul vieții noastre”, iar această realitate este trăită liturgic în cadrul Prohodului. Nu asistăm doar la un moment de doliu, ci la începutul biruinței pascale.

Prohodul Domnului este, prin excelență, o slujbă comunitară. Întreaga Biserică cler și credincioși se adună în jurul Sfântului Epitaf, devenind asemenea mironosițelor care au venit la mormânt. Procesiunea care înconjoară biserica, având în centru Sfântul Epitaf, simbolizează atât punerea în mormânt, cât și vestirea universală a biruinței lui Hristos. Această procesiune exprimă dimensiunea cosmică a mântuirii: întreaga creație participă la taina morții și a învierii Domnului. Biserica devine astfel locul unde durerea se transformă în nădejde, iar moartea capătă sens în lumina Învierii.

Participarea la Prohod nu este un simplu act exterior, ci o chemare la implicare lăuntrică. Credinciosul este invitat să conștientizeze că păcatele sale au contribuit la Patimile lui Hristos, dar și că iubirea Lui depășește orice cădere.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „Fiul Omului a murit nu pentru că noi eram vrednici, ci pentru că El este iubire”, iar această iubire devine temelia pocăinței autentice. Prohodul devine astfel un moment de introspecție profundă, în care fiecare credincios este chemat să își „îngroape” patimile și să se pregătească pentru înnoirea vieții în Hristos.

Fiecare element al Prohodului are o semnificație teologică:

• Sfântul Epitaf – trupul Mântuitorului, dar și imaginea Bisericii;
• Florile – simbol al vieții și al nădejdii în înviere;
• Lumânările aprinse – semn al credinței care luminează întunericul morții;
• Procesiunea – mărturisirea publică a credinței și participarea întregii comunități.

Prohodul Domnului nu se încheie în tristețe, ci în așteptare. Este tăcerea plină de sens a mormântului, în care se pregătește cea mai mare biruință din istoria omenirii: Învierea lui Hristos.

Această slujbă ne învață că, în viața creștină, suferința nu este lipsită de sens, ci devine cale spre lumină. Crucea și mormântul nu sunt capătul drumului, ci începutul vieții celei noi.

Prohodul Domnului din Vinerea Mare este o sinteză a întregii teologii ortodoxe: jertfă, iubire, moarte și înviere. Este o slujbă care nu doar se ascultă, ci se trăiește, nu doar se înțelege, ci se interiorizează. Prin participarea la această rânduială, credinciosul devine martor și părtaș al celei mai mari taine: Dumnezeu Se coboară până la moarte, pentru ca omul să se poată ridica la viață.

Astfel, în lumina credinței, mormântul nu mai este locul întunericului, ci începutul luminii, iar tăcerea Vinerii Mari devine preludiul cântării biruinței: „Hristos a înviat!”

În bogăția duhovnicească a slujbelor din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Denia celor 12 Evanghelii din Joia Mare ocupă un loc central, fiind una dintre cele mai profunde și cutremurătoare rânduieli liturgice ale Bisericii Ortodoxe. Această slujbă ne introduce în mod direct în taina suferințelor Mântuitorului, oferind credincioșilor nu doar o rememorare a evenimentelor istorice, ci o reală participare duhovnicească la Patimile Domnului.

Luni, 13 aprilie 2026, în a doua zi de Paști, Ierarhul Severinului şi Strehaiei va oficia Sfânta Liturghie la Parohia Tufări din municipiul Orşova.

Marţi, 14 aprilie 2026, în a treia zi de Paști, Preasfinţitul Nicodim va oficia Sfânta Liturghie la Parohia Baloteşti din protopopiatul Drobeta Turnu Severin.

La finalul perioadei Triodului și al Postului Mare se află luminatul Praznic al Învierii Domnului, sărbătoare care adună întreaga suflare creștină în jurul bucuriei biruinței vieții asupra morții.

Vineri, 11 aprilie, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, va săvârși Denia Prohodului Domnului la Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin.