La trecerea dintre ani a fost săvârșit Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, însoţit de rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite în anul ce a trecut şi de rugăciuni la intrarea în noul an.
La Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin, slujba Acatistului a început în jurul orei 23:30, iar în dimineața zilei de 1 ianuarie a fost săvârșită Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, ambele oficiate de ierarhul nostru având alături soborul de preoţi şi diaconi ai sfântului lăcaş.
Sărbătoarea Tăierii Împrejur a Domnului amintește de împlinirea Legii Vechiului Testament și de smerenia Fiului lui Dumnezeu, Care, deși este Dătătorul Legii, Se supune rânduielilor ei, primind numele de Iisus, „Cel ce mântuiește”. Prin acest act, Mântuitorul arată ascultarea desăvârșită față de voia Tatălui și deschide calea unei înțelegeri duhovnicești a Legii, care se va împlini deplin prin Jertfa și Învierea Sa.
Tot în această zi, Biserica îl cinstește pe Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari Părinți ai creștinătății, model de viață aleasă, de învățătură teologică și de slujire pastorală. Sfântul Vasile s-a remarcat prin lupta sa pentru dreapta credință, prin grija față de cei săraci și suferinzi, dar și prin profunda sa operă liturgică și filantropică. Sfânta Liturghie care îi poartă numele, săvârșită de mai multe ori pe parcursul anului bisericesc, rămâne o mărturie vie a adâncimii teologiei sale și a dragostei sale față de Dumnezeu și de oameni.
În cuvântul de învăţătură, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei a vorbit despre obiceiul circumciziei la evrei ca semn al lăgământului lui Dumnezeu cu Avraam. „Din Noul Testament aflăm că botezul creștin a fost închipuit în Vechiul Testament prin tăierea împrejur, prin potop și trecerea prin Marea Roșie. Tăierea împrejur a fost așezată de Dumnezeu ca semn al legământului Său cu Avraam și urmașii lui. Tăierea împrejur trebuia făcută la toți copiii de parte bărbătească, la 8 zile după naștere, iar copilul rămas netăiat împrejur era hotărât să fie stârpit din popor (Facerea 17, 9-14). Când Dumnezeu a făcut acest legământ cu Avraam, el avea 99 de ani, deci știa ce înseamnă acest legământ, dar copiii de 8 zile nu știau, și totuși Dumnezeu zice că pe cei netăiați împrejur îi va stârpi din popor.”
A urmat slujba de Te Deum care se oficiază în prima zi a noului an după Sfânta Liturghie, iar pentru a încununa momentele duhovniceşti deosebite trăite la început de an la Catedrala Episcopală, un grup de tineri şi protopsalţii sfântului lăcaş de închinare, coordonaţi de Arhid. Pădureanu Mircea, au prezentat pe platoul din faţa Catedralei tradiţionalul Pluguşor și jocul Caprei, momente gustate cu multă bucurie, dar şi cu nostalgie de toţi cei prezenţi.
Plugușorul este un obicei practicat în special în mediul rural, în dimineața zilei de 1 ianuarie, având ca element central rostirea unei urări ritmate, acompaniate de sunete de clopoței, bice sau buhai. Textul Plugușorului face referire la muncile agricole, la arat și semănat, simbolizând speranța într-un an roditor și într-o muncă binecuvântată. Din perspectivă creștină, aceste urări pot fi înțelese ca o expresie a dorinței omului de a primi ajutorul lui Dumnezeu în osteneala sa, recunoscând că rodul pământului este, în cele din urmă, un dar al Creatorului.
Căprița, întâlnită mai ales în Moldova și în zonele învecinate, este un obicei care implică mascarea și dansul ritualic al unui personaj simbolic. Prin mișcările sale vioaie și prin jocul dramatic al „morții” și „învierii”, Căprița sugerează ideea de reînnoire, de trecere de la vechi la nou și de biruință a vieții. Deși are origini precreștine, acest obicei a fost asimilat de-a lungul timpului în cultura populară, fiind practicat astăzi mai ales ca formă de expresie artistică și identitară.
Biserica Ortodoxă privește aceste obiceiuri cu discernământ pastoral, făcând distincția între valoarea lor culturală și eventualele excese sau interpretări superstițioase. Atunci când sunt trăite ca simple manifestări ale bucuriei comunitare și ale tradiției, fără a contrazice credința creștină sau a înlocui rugăciunea, ele pot coexista cu viața duhovnicească. Totuși, Biserica îndeamnă ca începutul anului să fie pus mai întâi sub semnul rugăciunii, binecuvântării și mulțumirii aduse lui Dumnezeu, iar tradițiile populare să fie înțelese și practicate cu măsură.
Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin
