La slujbă au participat numeroși credincioși ai parohiei, dând slavă astfel Milostivului Dumnezeu, dar și Sfântului Ioan Gură de Aur, cel căruia i s-a atribuit alcătuirea uneia din Sfintele Liturghii ce se folosesc în cultul Bisericii Ortodoxe.[vezi nota] Aceasta este cea mai folosită Litrughie din timpul anului bisericesc. Se săvârşeşte în marea majoriate a duminicilor şi sărbătorilor, dar și zi de zi la în catedrale și mănăstiri.
La finalul Sfintei Liturghii, s-a slujit un parastas pentru vrednicul de pomenire Părinte Adrian-Claudiu Căpitănescu, fostul paroh al bisericii, dar și pentru ctitorii și binefăcătorii sfântului lăcaș, trecuţi la Domnul.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Nicodim a vorbit despre viața acestui mare sfânt al bisercii noastre, cum a devenit Patriarh al Constantinopolui și mai ales de ce mama sa, Antuza, este un adevărat model de femeie, dar și de mamă creștină, fiind lăudată chiar de marele retor ale acelor timpuri, Libaniu.
Părintele Octavian-Sorin Iliescu, actualul paroh al bisericii, a mulțumit Bunului Dumnezeu, Părintelui Episcop, dar și credincioșilor care s-au ostenit să vină și să participe la rugăciunea înălțată către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur. Totodată părintele paroh a îndemnat credincioșii să citească la casele lor acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur.
********
Notă: Originea Liturghiilor ortodoxe este siriană (antiohiană). Ele derivă din Liturghia de tip sirian a Sfântului Iacov, și anume din varianta grecească a acesteia, așa cum se localizase ea mai întâi în Asia Mică mai ales în Cezareea Capadociei în secolul al IV-lea și apoi, puțin mai târziu, în Constantinopol.
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare este, fără îndoială, cea mai veche dintre cele trei Liturghii bizantine. Ea este, la origine, o variantă a Liturghiei Sfântului Iacov, localizată în Cezareea Capadociei, variantă care, cel puțin pentru rugăciunea principală (anaforaua), a primit o formă definitivă prin Sf. Vasile cel Mare (379), cel mai ilustru episcop al acestei cetăți, și de aceea este de timpuriu cunoscută sub numele acestuia.
Dacă nu avem izvoare directe care să confirme existența și întrebuințarea Liturghiei Sfântului Ioan înainte de secolul al VIII-lea, în schimb vechimea acestei Liturghii este confirmată indirect de unele Liturghii ale Bisericilor necalcedoniene, cărora ea le-a servit ca sursă sau ca model. Astfel, rugăciunea euharistică din anaforaua numită a celor doisprezece Apostoli, care a fost în uzul sirienilor iacobiți, este aproape identică cu cea corespunzătoare din Liturghia bizantină a Sfântului Ioan. Pe de altă parte, pasaje întregi din Liturghia Sfântului Ioan se găsesc în anaforalele din Liturghiile perșilor nestorieni, cunoscute sub numele lui Teodor de Mopsuestia și al lui Nestorie. Aceasta înseamnă că Liturghia numită azi a Sfântului Ioan, care a servit ca model acelor Liturghii, exista probabil sub alt nume, înainte de secolele V-VI, când sirienii iacobiți și nestorienii persani se despart de Biserica Ortodoxă, întrucât după această dată, Bisericile necalcedoniene nu au mai împrumutat aproape nimic de la cele calcedoniene. (Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Branişte, Liturgica Specială, Editura Basilica, Bucureşti, 2016, pp. 265-271)
