În Duminica a XIX-a după Pogorârea Duhului Sfânt, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, a slujit în parohia Albulești din protopopiatul Strehaia

La primele ore ale dimineții, Părintele Episcop a fost primit de către un grup de tineri din parohie, dar și de un sobor de slujitori al sfintelor altare.

În timpul Sfintei Liturghii, Ierarhul mehedințean a hirotonit intru preot pe diaconul Emanoil Savu, fiu al satului, care de la vârsta de 11 ani a pășit pe ușile bisericii sub ocrotirea și îndrumarea părintelui Ion Marinescu, păstor de suflete de aproape 51 de ani în calitate de preot și duhovnic.

Preoția este una dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe, instituită de însuși Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, când le-a spus ucenicilor:

„Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu... Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu...” (Matei 26, 26-28). Prin aceasta, Hristos le-a încredințat Apostolilor slujirea euharistică, iar mai târziu le-a dat și puterea de a ierta păcatele:

„Cărora le veţi ierta păcatele, iertate vor fi...” (Ioan 20, 23).  Această slujire s-a transmis prin succesiune apostolică, ajungând până astăzi prin hirotonia făcută de episcopi. Momentul central al hirotoniei, arhiereul își pune mâinile peste capul candidatului, în timp ce rostește rugăciuni de invocare a Duhului Sfânt. Această punere a mâinilor (epicleza hirotoniei) este momentul în care Duhul Sfânt Se pogoară și transformă persoana într-un slujitor al Tainelor lui Hristos. „Preotul nu este un simplu om... ci un înger al Domnului, un mijlocitor între Dumnezeu și oameni.”– Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoție.

„Preoția este slujirea Duhului. Harul nu o lasă să fie niciodată fără putere.”– Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvânt despre preoție. Harul este real, activ și neșters odată primit, el nu se pierde, deși poate deveni nefolositor dacă preotul nu îl folosește în demnitatea de slujitor al altarului. „Preotul stă pe pământ, dar slujește cele cerești. Și nici un înger nu are o asemenea putere.”– Sf. Ioan Gură de Aur. El devine „iconom al tainelor lui Dumnezeu” (I Cor. 4,1) – adică un administrator al lucrării mântuitoare. „Nu este lucru mai mare decât preoția, dar nici mai înfricoșător.”– Sf. Simeon al Tesalonicului. El nu este un conducător, ci un slujitor al tuturor, care trebuie să pună viața pentru turma sa, asemenea Păstorului cel Bun.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Manoil Savu a primit Evanghelia, Crucea și cheia bisericii, primite ca dar simbolic pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a birui duhul lumii.

Părintele Emanoil Savu a mulțumit Ierarhului pentru încrederea acordată, precum și familiei și credincioșilor care au venit și au participat în duh de rugăciune în timpul Sfintei Liturghii.

Preacucernicul Părinte Ion Marinescu, cu lacrimi în ochi, a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru anii petrecuți ca păstor de suflete, bunilor credincioși, dar și soției sale, care, pentru că el să își îndeplinească misiunea preoțească, a fost un Simon din Cirene. „Din partea soției mele am primit sprijin și iubire, ea a fost pentru mine un stâlp de susținere”.

Preasfințitul Părinte Nicodim a vorbit celor de față despre activitatea părintelui Ion Marinescu, cum aceasta v-a urma să fie continuată de către ucenicul acestuia, părintele Emanoil Savu. Totodată i-a îndemnat pe credincioși să îl sprijine pe tânărul preot în misiunea ce i-a fost încredințată.

Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin