Răspunsurile din timpul Sfintei Liturghii au fost date de Grupul Psaltic „Sfântul Nicodim de la Tismana”, al Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin.
La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită slujba de Te Deum în cinstea acestei zile importante pentru poporul român, dar și slujba parastasului pentru eroii ce s-au nevoit în înfăptuirea și realizarea Unirii Principatelor Române, iar în încheiere Preacucernicul Părinte Nicolae Jinga, membru al Uniunii Scriitorilor din România și fost paroh al acestei biserici, prin binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Nicodim, și-a prezentat ultima sa carte de poezii, ,,Glonte din Amonte”, publicată la Editura ,,Limes”.
În cuvântul de binecuvântare, Preasfințitul Părinte Nicodim a tâlcuit pericopa evanghelică duminicală despre minunea „Vindecării orbului din Ierihon” și a prezentat drept măritorilor creștini prezenți la slujbă amănunte despre semnificația zilei de 24 ianuarie, rememorând pe scurt evenimentele petrecute la această dată, atunci când ,,a avut loc Unirea Principatelor Române, cunoscută și ca Mica Unire, prin unirea statelor Moldova și Țara Românească, sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Un rol important în acest sens l-a avut Biserica din Moldova, în frunte cu mitropolitul Sofronie Miclescu. Între clericii care au fost susținători fervenți ai Micii Uniri, amintim pe arhiereul Filaret Scriban, rector al Seminarului de la Socola, arhimandritul Neofit Scriban, profesor la Seminarul de la Socola, arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, rector al Seminarului din Huși, preotul Dimitrie Matcaș din Roman” a prezentat ierarhul mehedințean.
Înainte de construirea barajului Porţile de Fier I, comuna Jupalnic se situa la distanța de 1,5 km de vechiul oraș Orșova, de pe malul Dunării. Biserica actuală s-a ridicat prin strădania credincioșilor în anul 1972, după cum reiese din documentele vremii. Ca și la biserica din Orșova, stilul arhitectonic este tot acela de navă cu absidă semicirculară la Altar, iar turla, poziționată deasupra intrării în pronaos, a fost construită din cărămidă arsă și piatră. Acoperișul este acoperit cu țiglă, iar turla cu tablă. Interiorul bisericii vechi era pardosit cu mozaic, din care s-a păstrat doar o parte cu care a fost pardosit Altarul bisericii noi.
Pictura bisericii vechi din Jupalnic a fost executată de către Vartolomei Deliominic din Caransebeș în anul 1922, în timpul Episcopului Iosif Traian Bădescu și al preotului Paul Magndescu senior. Demolarea și strămutarea vechii biserici s-au făcut după data de 14 octombrie 1970, când s-a oficiat ultima Liturghie. Biserica nouă a fost construită între anii 1972 şi 1973, prin strădania preotului paroh Constantin Stoichescu, dar și a credincioșilor acestei parohii. Târnosirea noului lăcaș s-a făcut de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, în vremea aceea Mitropolit al Olteniei, la data de 14 octombrie 1973. Biserica păstrează hramul „Adormirea Maicii Domnului” și respectă arhitectura vechiului lăcaș. Pictura actuală a fost realizată de către pictorul Florica Lăpădat între anii 1981 şi 1982. În prezent preot paroh este părintele Daniel Săvescu.
