Parohie alcătuită din satele Vânjuleț și Hotărani: 290 contribuabili. În prezent este formată din satul Vânjuleț și aparține Protoieriei Vânju Mare din Eparhia Severinului și Strehaiei. Anterior, a fost în subordinea Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004).

Hramul Sf. Voievozi; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Florin Ungureanu hirotonit în anul 2002, studii superioare cu masterat, gradul preoțesc II. Tel.:0760 661 231

Comuna Vânjuleț este situată în sud-vestul judeţului. Satul cu același nume se află în partea ei de nord, întemeiat la sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul celui următor, în 1819 fiind catagrafiat cu 64 de familii plătitoare de bir, aşezate pe moşia polcovnicului Zamfirache.

Cea mai veche biserică a satului, cu hramul Sf. Îngeri, este atestată ca fiind făcută din lemn la 8 noiembrie 1805 de postelnicelul Florică Luponici, pe proprietatea lui Iancu Țăfăndescu și Ion Cepoi (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840). În 1887 aceasta era ruinată, ca atare în 1899 s-a început construcția unei noi biserici, de zid. Cel care a ridicat-o a fost meșterul italian Luigi Bellini, venit pe aceste meleaguri la sfârșitul secolului al XIX-lea. Materialele de construcție întrebuințate au fost cărămida, betonul, lemnul și tabla galvanizată (la acoperiș). Biserica este de plan treflat cu împărțirea clasică a spațiului în pronaos, naos și altar. Are, de asemenea, un pridvor deschis, susținut pe stâlpi circulari de zid cu unele ornamentații la capitel și cu arcade ogivale, ceea ce denotă o influență apuseană datorată arhitectului. Extremitățile laterale, altarul și singura turlă din față sunt de formă octogonală în exterior, iar la interior circulară, Turla, nu foarte înaltă, este așezată pe un zid pătrat. Ca decorațiuni exterioare, biserica are un brâu în torsadă la nivelul superior al arcelor pridvorului, care împarte zona superioară a edificiului în două registre inegale. Cel superior este lipsit de ornamente, doar în față are pictate icoanele Sf. Prooroc Ilie și Sfinților Arhangheli, înconjurate de chenare circulare. Registrul inferior este subliniat de un șir de arcaturi oarbe, de aceeași formă cu ogivele pridvorului și la nivelul acestora. În față, deasupra coloanelor pridvorului, registrul inferior este marcat de patru icoane ale Sfinților Prooroci: Aron, Solomon, David și Moise, de dimensiuni mici, precum cele de sus. Ferestrele au chenare simple, brâul în torsadă se întrerupe brusc în dreptul extremităților laterale și nu poate înconjura biserica, întrucât nivelul acoperișului conurilor și altarului, fiind la un nivel mai jos față de cel al întregii construcții, împiedică prelungirea acestei decorațiuni exterioare în partea estică. În interior, cafasul, deasupra intrării, este mărginit la est de o arcadă semicirculară ce constituie și un element de susținere. Bolta pronaosului și naosului este dreaptă și chiar Pantocratorul, afară de cele ale extremităților laterale și altarului, care sunt sferturi de sferă. Tâmpla este din lemn. Pardoseala este din dale hexagonale de ciment, afară de zona din fața altarului, care este din scândură. Pictura în ulei, originală, a fost executată de Gheorghe Baba din Craiova. În naos pictura este împărțită în două registre egale suprapuse. Cel inferior reprezintă chipuri de ucenici, cel superior, scene din lucrarea Mântuitorului. În 1941, biserica era în stare bună și asigurată de comună. De altfel, până în 1987 atât biserica cât și pictura ei nu au suferit nici o reparație capitală. Începând cu acest an, preotul Ion Iordache va iniția restaurarea picturii, împodobind biserica cu jilțuri, crucea răstignirii, iconostas, ușile de la intrare și poarta din fața bisericii, sculptate cu măiestrie la Sighetul Marmației. Pictura în biserică va fi restaurată și executată de pictorul Papici din Turnu Severin. Tot acum se va ridica o nouă clopotniță, împărțită pe două etaje: parterul și etajul, unde este și clopotul. Și clopotnița este împodobită cu icoane ce-i reprezintă pe Sfinții Apostoli și pe Prooroci, iar în centru se află scena ˮDrumul Crucii“. În 1993, biserica a fost resfințită de către Î.P.S. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei. În fine, în 2007, prin stăruința preotului Florin Ungureanu, biserica a fost iarăși restaurată în exterior și a fost împodobită în interior cu straie noi și modernizată cu încălzire centrală. Cu oi ani mai înainte, în 2005, se sfințise un paraclis, pe care biserica l-a făcut la căminul de bătrâni, pentru ei și pentru credincioșii din “satul nouˮ.

Preoți: Vasile (1848), Anghel? (1853), Ion (1857-1859 și ulterior, poate este Ion Găină), Ion Găină (era preot în 1864, m. 1888), Radu Găină (m. în 1874 la 26 de ani), Dimitrie B. Zăvădescu/Zăvidescu (1880-1928), St. Ionescu (1891, 1892, 1893), Silvestru Zăvădescu (hirotonit în 1929, până în 1951), Constantin Dinu (1951-1956), Ioan Teodorescu (1956-1958), Constantin Radu (1958-1986), Ion Iordache (1986-1993), Marius Homeag (1993-2002), Florin Ungureanu din 2002 până în prezent); epitropi: George Radu Moisi, Dumitru Găină (1862); Vasile Vladu, Ghiță Hornoiu (1887), Gh. D. Moise, M. Epure (1941), Marian Consferenț.