Parohie alcătuită din satele Țigănași și Izvorul Frumos (în 1894). În prezent, parohia este formată din aceleași sate și depinde canonic de Episcopia Severinului și Strehaiei, prin Protoieria Vânju Mare. Anterior, s-a aflat în jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1949-1945), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004), prin Protoieria Mehedinți.

Hram Sf. Mare Mucenic Gheorghe; Sf. Nicolae (biserica din mahalaua Pănești); nu sunt monumente istorice.

Preot paroh Gheorghe Ioan Obogeanu hirotonit la 14 octombrie  2004, studii teologice superioare, gradul preoțesc II. Tel.:0752 168 046

Satul Țigănași, arondat comunei Burila Mare, din 1951, este situat în sud-vestul acesteia, lângă Dunăre, pe terenuri nisipoase şi cu bălţi (Balta Neagră, Balta Popeşti), în dreptul ostrovului cu acelaşi nume, format în apele Dunării. Atestat documentar în: 1721/1722 (cartografiat ca sat cu locuitori de către Fr. Schwantz);

Biserica satului atestată documentar a fost fondată la 26 decembrie 1812 de Dinu Ciupagea și Dumitru Coburiți (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

A fost o biserică de lemn, pe proprietatea Mănăstirii Tismana, descrisă în 1894 ca fiind cu altar de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu clopotniță din blane, acoperită cu șindrilă și având curte împrejmuită cu ulucă ruinată. În 1896, s-a dat binecuvântare pentru reparare. Astfel întărită, biserica a mai funcționat câteva decenii, un nou lăcaș intrând în construcție în anul 1935. Noua biserică s-a zidit în partea de răsărit a satului, la sud de șosea, pe locul vechii biserici de lemn. Este o biserică în formă de cruce, cu ziduri groase din patru cărămizi și o singură turlă centrală, cu bolți lucrate din lănteți tencuiți și împărțită potrivit canoanelor. Dimensiuni: 18,50 m lungime, 10,50 m lățime și circa 12-13 m înălțime. Catapeteasma este din cărămidă. Nu este pictată la exterior. Pictura interioară s-a executat în frescă în anii 1958-1960 de către pictorul Gheorghe Trășculescu. La pictarea bisericii au contribuit și Sfânta Mitropolie a Olteniei și Protoieria Vânju Mare. A fost asfințită la 13 noiembrie 1961 de către Î.P.S. Firmilian, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, care, cu acest prilej, l-a răsplătit pe ieromonahul Ilarion Țarălungă cu rangul de protosinghel. În anii cât a fost păstorită de preotul Adrian Căpitănescu i s-a schimbat acoperișul.

O altă biserică, cu hramul Sf. Nicolae (poate fi biserica din mahalaua Pănești), era în cimitirul satului, servind drept casă mortuară, pentru care în 1894 se da canonică învoire să fie din nou acoperită.

Preoți: Mihail (1851-1857), Petre (1859-1868), Ion Danubianu (1878-1891, în acest din urmă an a plecat la Vlădaia, motivând că nu se putea întreține la Țigănași); la Țigănași este atestat și N. Pavnutescu, mutat în 1893 de la Balta Verde. La Țigănași urma să servească provizoriu I. Mitrescu de la Izvorul Frumos (din 1893, 1894 – paroh, care va fi mutat în final la Schitul Topolniței, dar în ianuarie 1895 era tot la Țigănași, până după 1907), Gheorghe Niculescu, Nicolae Lascu, Gh. P. Buciu (hirotonit în 1936, în funcție până în 1948), Sergiu Mirăuți, Teodosie Raicu (după 1950), Ioan Popescu, Ilarion Țarălungă (1961-1986), Dumitru Cocoroiu (1986-1989), Dorin Babalâc (1989-1998), Ionel Cenușă (2001-2003), Adrian Căpitănescu (1995-2001, 2003-2004), Ioan Gheorghe Obogeanu (din 2004 până în prezent); epitropi: Nicolae Popescu, Dinu Buracu (1862); Nae I. Ciobanu, C. Bogatoiu (1894); cântăreți: Ghiță Pr. Petre, Ion I. Petrișor (1895), Gh. I. Popescu, D. V. Popescu (1941), Marian Lungu.