Filială a parohiei Batoți - Scăpău (în 1893), apoi parohie formată din satele Scăpău și Securicea: 418 familii cu 1581 de suflete (în 1941). Actualmente este parohie formată doar din satul Scăpău și, din 2004, este sub ascultarea Protoieriei Vânju Mare din Eparhia Severinului și Strehaiei.

Hram Sf. Arhangheli Mihail și Gavril; biserica nu este monument istoric.

Preot paroh Radu Adrian Ciupagea hirotonit la 16 octombrie 2010, studii teologice superioare. Tel.:0762 327 464; 0755 604 895

Satul Scăpău, arondat comunei Devesel, din mai 1968, este situat în estul acesteia, la poalele dealurilor Stârmina şi Cojoc (Stârmina Mică), într-o zonă de şes. S-a format în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1790 fiind atestat documentar ca aflat în zona dealurilor Stârmina, pe locurile numite mai târziu Scăpăul Vechi şi Seliştea.

Prima biserică a satului atestată documentar a fost înălțată/sfințită la 7 ianuarie 1835, ctitori toți lăcuitorii satului (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Reconstruită pe la 1898-1900.

Inițial, a fost o biserică de lemn, cu hramul Sf. Ioan, construită pe proprietatea Mănăstirii Tismana și a lui Take Filișanu. Din cauza degradării fizice a acesteia, în 1892 protoiereul județului i-a recomandat primarului să-i mobilizeze pe locuitori la strângerea fondurilor necesare reconstrucției bisericii, care ar fi trebuit să servească și locuitorilor din cătunul Securicea, contrar, cea existentă urmând să fie închisă, deoarece în starea în care se afla nu mai putea funcționa. În octombrie biserica a fost închisă și s-a dat binecuvântare de începere a construcției unei noi biserici, de zid, deschisă și locuitorilor din Securicea. Într-adevăr, în 1894 biserica era închisă fiind în curs colectarea fondurilor pentru reconstruirea lăcașului. În 1895 se strânseseră 1.411 lei, 35 de mii de cărămizi, comuna prevăzuse în buget 1.000 de lei, iar locuitorii depuneau în continuare ofrande. În 1897, protoiereul județului, preotul Dumitru Goliciu, care era chiar titular al acestei parohii și inițiase construcția noii biserici, a cerut și sprijinul prefecturii județului ca excedentul bugetar al comunei să fie consemnat pe numele bisericii, astfel încât construcția să poată fi urgentată. Construcția propriu-zisă s-a făcut, din piatră și cărămidă, probabil, pe la 1898-1900. Pisania consemnează ca an de construcție anul 1902, în timpul Regelui Carol I și al păstoririi P.S. Atanasie Mironescu, Episcopul Râmnicului Noul Severin. Ctitori au fost părintele protoiereu Dumitru Goliciu, preotul Gheorghe Ionescu, ginerele lui D. Doliciu, fiul părintelui Goliciu, preotul Dumitru D. Goliciu, Constantin N. Mihail, proprietarul moșiei Rogova și obștea satului, într-o măsură mai mică. Biserica este în formă de cruce și s-a ridicat fără temelie în pământ, pe soclu de piatră adusă de la munte. Are o lungime de 28 m, lățimea de 10 m și înălțimea de 8 m. Partea din față are 120 m², partea din spate 60 m², partea nordică 210 m² și partea sudică 210 m². Există o singură turlă pe pronaos, sub care este așezat cafasul. Acoperișul este de lemn, suprapus de tablă. Arhitectul bisericii a fost italianul Luigi Bellini. Pictura a fost executată în stil realist de către Friedrich Weidinger din Turnu Severin. În 1910 s-au făcut primele lucrări de întreținere și reparații, iar la sfârșitul perioadei interbelice, în anul 1941, biserica avea o stare bună. În perioada postbelică, a fost restaurată mai întâi în anul 1967, apoi în anii 2010-2015, când s-au efectuat ample lucrări de restaurare atât la interior cât și la exterior constând în decopertarea vechii tencuieli distrusă de vreme și intemperii și retencuirea, izolarea și vopsirea bisericii, renovarea acoperișului și împodobirea exteriorului bisericii cu icoane și restaurarea integrală a picturii interioare. Pictor restaurator: Nicolae Vâlcu din Pitești.

Preoți: popa Șuță, popa Firu, Iosip (1868), D. Goliciu (1855-1909), Gheorghe Ionescu (1910-1925), I. Predescu (hirotonit în 1908, în funcție în 1925-1951), Grigore Lumezeanu (1951-1957), Constantin Radu (1957-1958), Ștefan Ionașcu (1958-1959), Ioan Popescu (1959-1973), Ion Grecu (1973-1987), Valentin Murgan (1987-1995), Remus Homeag (1995-2007), Ștefan Purcaru (2007-2010), Radu Adrian Ciupagea (din 2010 până în prezent); epitropi: Ion Roateși, Ion Popescu (1862); cântăreți: Ion Popescu, George Cetină (1895), Gh. Lascu, D. Duțu (1941).