Parohie formată exclusiv din satul Pristol: 369 familii cu 1909 suflete în 1941. În prezent parohia este formată tot din satul Pristol și se află sub ascultarea Protoieriei Vânju Mare din Episcopia Severinului și Strehaiei. În trecut a aparținut de Episcopia Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropolia Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10386.

Preot paroh Mirel Cilioaica din 14 aprilie 2024 Tel.: 0743 834 859

Comuna Pristol se află în sudul judeţului, în cotul Dunării. Satul cu același nume înainte de 1604 a aparţinut lui Drăghici vornic din Floreşti, apoi fiicei sale Maria care, la moartea fiului ei, Radu Florescu clucer, dăruiește Prestolul şi Cuşmirul Mănăstirii Cozia.

Prima biserică atestată documentar a satului, cu hramul Sf. Îngeri, a fost fondată/sfințită la 9 martie 1782 de toți lăcuitorii satului, pe proprietatea mănăstirilor Cozia și Hotărani, prenoită, de asemenea de toți lăcuitorii, în 1820 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Înaintea acestora în sat a fost o biserică-bordei, care, ca și altele similare din satele de la Dunăre, a fost arsă de turci în raidurile lor de la nord de fluviu. Tradiția spune că la un asemenea raid distrugerile au fost atât de mari, încât doar pristolul bisericii a scăpat și astfel s-a mai putut identifica vatra satului, care a și primit numele de Pristol. În 1892, s-a inițiat repararea ei, care a întârziat nepermis, căci, la o inspecție din 1896, s-a constatat că deși fusese refăcută din nou relativ recent (1894-1895), era încă nepictată și, pe fondul unui dezinteres cronic al preotului paroh de acolo, Florea Cazan, a fost închisă până la luarea măsurilor de zugrăvire. În anul următor lucrările au fost suspendate pe motiv că autoritățile comunale refuzau concursul, preotul cerând intermedierea în sensibilizarea prefecturii. În 1898, epitropia s-a angajat cu pantahuză să strângă suma de 4.000 de lei cu care să se poată termina lucrul început, iar ulterior să se facă și zugrăvitul. Mai mult ca sigur pictura a fost dusă la bun sfârșit, pictori fiind profesorul Alexandru Resmeriță de la Liceul ˮTraian“ din Turnu Severin, căci în 1899 biserica a fost sfințită de către P.S. Atanasie Mironescu, Episcopul de la Râmnic. Lucrările s-au făcut cu osârdia credincioșilor, a preotului Fl. Cazan și a epitropului Gh. Buculescu. Din sinodicul bisericii rezultă că picturii lui Resmeriță iau mai urmat încă două etape de pictură. După această reparație, următoarele intervenții de aceeași natură au avut loc în 1927-1929 și 1937-1938. În 1941, biserica era în stare bună și era asigurată la suma de 300.000 de lei.

Preoți: popa Stan (pe la 1864), Florea Cazan (1891-1899 și ulterior), Ion Corlățeanu (hirotonit în 1906, încă în funcție până după ultimul Război Mondial), Gheorghe Corlățeanu (1946-1951), Eugen Vlăduțescu (venit la 1 martie 1967 până la ?), Pr. Popescu, Constantin Firoiu, Ștefan Firoiu, Dumitru Coca și Ion Iacob (din 1977 până în prezent).; epitropi: Ghiță Buculescu, Costandin Petrescu (1897); cântăreți: Ion Căzănescu, Bălan Popa Ion (1895, 1897), Rafael Nuțulescu (1897), Gh. Ciobotaru, Ilie Buculeasa (1941).