Parohie datând din secolul al XIX-lea. În prezent este formată exclusiv din satul Obârșia de Câmp și se află sub ascultarea Protoieriei Vânju Mare din Episcopia Severinului și Strehaiei. Până în 2004, s-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10366.

Preot paroh Daniel Răcaru hirotonit la 8 noiembrie 2011, studii teologice superioare. Tel.:0784 273 236

Comuna Obârșia de Câmp se află în câmpia de sud-vest a Mehedințiului, vecină la est cu județul Dolj. Satul omonim este atestat documentar în: 1525 (mai multe silişti, între care Obrăşia, Salcea, Drincea ş.a. au fost dăruite de Radu de la Afumaţi lui Dragu spătar și feciorilor lui).

Biserica satului a fost ridicată în 1824 (după altă versiune în 1802 și terminată în 1812) de clucerul Ion Gănescu, împreună cu soția sa Ecaterina și fiul lor Ștefănică, dar și cu ajutorul locuitorilor. A fost de la bun început biserică de zid, de formă dreptunghiulară, fără turle sau abside laterale, terminată spre răsărit cu o absidă semicirculară la interior și poligonală la exterior. Corpul bisericii închizător al spațiului ritual propriu-zis este de mici dimensiuni, măsurând la interior 16,80 m lungime, 5,76 m lățime și 7,27 m înălțime, în naos. Altarul este despărțit de naos printr-un iconostas de zid, prevăzut cu trei registre. Icoanele din registrele superioare sunt pictate în tehnica a fresco. În cazul icoanelor împărătești, iconostasul este prevăzut cu nișe în care sunt încastrate icoanele din lemn. Nu se cunoaște numele zugravului. Naosul și pronaosul sunt de formă dreptunghiulară. Sunt despărțite printr-un zid sprijinit pe trei arce, susținute pe patru coloane de zid masiv. Deși pisania inițială nu s-a mai păstrat, se știe că biserica a suferit o primă etapă de reparații în anul 1853, după care în 1896 s-a cerut din nou canonică binecuvântare pentru reparare, cu cheltuiala credincioșilor, neexistând un plan. Au urmat reparațiile din 1913 și din nou în 1956, când s-au făcut reparații generale și s-a pus o pisanie (vezi mai jos). De fiecare dată, și în 1913 și în 1956, pictura s-a spălat și apoi a fost integrată. De asemenea, în anul 1933 enoriașul Gheorghe Popescu (Berbec) a zidit o clopotniță, separat de biserică, cu temelie din beton, schelet de lemn și acoperiș de

tablă, construcție care a fost și ea modificată, clopotnița actuală fiind în întregime metalică. La un moment dat, planul bisericii a fost modificat prin adăugarea unui pridvor deschis pe fațada de vest a acesteia. Astăzi nu se știe dacă la origini în locul lui a existat ceva, doar faptul că, într-o fotografie a sfântului lăcaș din 1936 se vede că intrarea era protejată de o copertină realizată din lemn și acoperită cu tablă. De asemenea, dintr-o fișă a monumentului alcătuită de arhitectul Iancu Atanasescu în anul 1963 rezultă adăugarea unui nou soclu și modificarea sistemului de acoperire și boltire al bisericii, cândva după 1958. Deoarece biserica a avut mult de suferit din cauza cutremurului din 4 martie 1977,  în perioada următoare consolidarea ei s-a impus ca o prioritate de prim ordin. Lucrările au întârziat însă și s-au efectuat gradual. S-a pornit de la un proiect întocmit de preotul paroh Petrișor Zaharia și aprobat de Ministerul Culturii și Cultelor și Direcția Monumentelor Istorice. În conformitate cu acest proiect de-a lungul timpului s-au realizat: consolidarea și renovarea fațadei clădirii, introducerea curentului electric în interiorul sfântului lăcaș, începerea restaurării picturii interioare, împrejmuirea clădirii cu un nou gard de fier forjat, acoperirea acesteia cu tablă de cupru de către o echipă de meșteri din Sucevița - Moldova (fiind prima biserică de mir din mediul rural astfel învelită din Eparhia Severinului și Strehaiei) etc. În prezent, se lucrează la finalizarea restaurării picturii. 

Preoți: Ioan (1847-1864), Nicolae Popescu (1867), Mihail Strechescu (1891-1895 și ulterior), Dumitru C. Ionescu (hirotonit în 1929, până în 1951), Iancu (Florea) Popa (1935-1937), Eugen Negoescu, Constantin Firulescu, Petrișor Zaharia (2001-2010), Daniel Răcaru (din 2011 până în prezent); epitropi: Nicolae Popescu, Oprea Gavrilă Bojincă (1893); cântăreți: Nicolae Popescu, Dumitru Popescu (1895), N. Neagoe (1941), Sorin-Ionuț Barbu, Dumitru Stochița.