Parohie: 470 parohieni, 14 concubinaje (în 1887); din 1893 a format parohie cu Bălăcița; în 1893 avea 419 familii; în 1941 era parohie formată exclusiv din satul Gvardenița: 624 familii, 2415 suflete. Din 1 ianuarie 2018 parohia este formată din satele Gvardenița și Dobra făcând ascultare canonică de Protoieria Vânju Mare din Episcopia Severinului și Strehaiei. Anterior anului 1968, a fost sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în 1939-1944 și 1949-2004), prin Protoieria Strehaia.

Hram Sf. Ierarh Nicolae; (atestate și Sf. Ioan și Sf. Dumitru); cod MH-II-m-B-10342.

Preot paroh Constantin Enaiche hirotonit la 10 noiembrie 1991, studii teologie superioare, gradul preoțesc II, venit în parohie în 2018 de la parohia Seaca (Dolj). Tel.:0763 236 375

Satul Gvardenița aparține comunei Bălăciţa, din 1952, și este situat la nord-est de satul de reşedinţă şi în sud-vestul Piemontului Bălăciţei, pe panta a două mici dealuri (Dealul Mare la vest şi Morilor la est) printre care curge pârâul Dragoicea. Atestat documentar în: 1535 (Radu Paisie vv. întăreşte seliştea Vardinţii, lui Vlaicu mare logofăt şi lui Detco postelnic).

Biserica satului atestată documentar a fost ridicată în 1804, ctitorie a lui Dumitrache Brăiloiu biv vel clucer și a soției sale, Bălașa șetrăreasa (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840). Potrivit informației furnizată de actualul paroh, satul ar mai fi avut o biserică în partea sa de nord, datată la 1543, căreia i se mai pot vedea contururile zidurilor (mai puțin probabil ale temeliei, dacă biserica a avut temelie – n.n.).

Biserica din 1804 a fost și este de zid, de proporții impunătoare ca înălțime și volum. Este în formă de corabie, cu ziduri de cărămidă groase de 70 de cm, iar catapeteasma tot de zid, 1,40 m grosime. Înălțimea bisericii este de 35 m, lățimea de 8 m, iar lungimea de 23 m. La intrare are un pridvor deschis, iar în interior cele trei părți canonice (pronaos, naos și altar). La răsărit, în exterior, are două contraforturi din cărămidă. La partea superioară are două turle masive din cărămidă, cea din față de formă hexagonală, iar cealaltă octogonală. Acoperișul este din tablă, după cum a fost pus în 1926, iar pictura este în ulei. Construită și pictată în stil neobizantin, nu i se cunoaște numele nici al arhitectului, nici al pictorului. Biserica a fost reparată în mai multe rânduri (în 1866, 1887, 1890, 1926 și 1936), pe cheltuiala ctitorilor și a credincioșilor. La reparația din 1887 (sau poate în 1886-1890), când s-a restaurat pictura, locuitorul Ion Movileanu a dat 2.500 de lei aur din suma totală de 8.500 lei aur. P.S. Iosif al Râmnicului Noul Severin a dat binecuvântarea de desfășurare a lucrărilor, iar P.S. Ghenadie a resfințit biserica, protoiereu fiind P.C. Ștefan Călărășanu, pictor restaurator C. Petrescu din Craiova. În prezent, biserica este într-o stare precară fiind necesare grabnice lucrări de reparații capitale și restaurare.

Preoți: popa Dinu și popa Ilie (ambii în prima jumătate a secolului al XIX-lea), popa Nicolae (pe la 1851), Stan Neulescu (1864-1868), Ioan (1868 și ulterior), Ion Crăineanu (cel din 1868?, atestat din 1887 – m. 1893), N. Crăineanu (1887-1907, din 1894 – paroh în locul tatălui său, I. Crăineanu); în 1893 P.S. Ghenadie a transmis să i se pună în vedere unuia din preoții de la Gvardenița să se stabilească în Bălăcița, unde nu mai era preot iar serviciul religios se făcea alternativ de către unul din preoții de la biserica parohială; Constantin Lacrețeanu (hirotonit în 1934, în funcție până în 1946), Ion Lacrițeanu, Grigore Lacrițeanu, Ștefan Popescu, Constantin Croitoru, Constantin Enaiche (din 2018 până în prezent); epitropi: Barbu Bocică (1896, 1897); cântăreți: C. Crăineanu (1894), Dincă D. Popa, Ion B. Bocică (1895), Ștefan Vânătoru, Ion Gh. Popescu (1941).

Filii arondate:

Dobra

Parohie: 179 parohieni (în 1887); în 1894 (când avea 234 de familii) făcea parohie cu Slașoma, motiv pentru care locuitorii din Slașoma cereau dezlipirea; în 1941, era parohie formată exclusiv din satul Dobra: 363 familii, 1221 suflete. A fost parohie de sine stătătoare până la 1 ianuarie 2018, când a devenit filie a parohiei Gvardenița, aflată în jurisdicția canonică a Episcopiei Severinului și Strehaiei prin Protoieria Vânju Mare. Anterior anului 1968, a fost sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în 1939-1944 și 1949-2004), prin Protoieria Strehaia.

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10319.

Satul Dobra, arondat comunei Bălăciţa din 1951, este situat la vest de satul Bălăciţa, în partea central-sud-vestică a Piemontului Bălăciţei. Atestat documentar în: 1533 (Vlad Vintilă întăreşte lui Barbul mare postelnic şi lu Detco postelnicul satul Aninii de Jos „din gura Dobrei până la balta lui Ponghină”).

Prima biserică a satului cu temei documentar a fost făcută de Dincă Poenaru și Radu Dragavei în 1805 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840). A doua biserică a fost înălțată în anii 1868-1869 de locuitori (conform raportului din 1895 al preotului paroh).

Biserica din 1805 a fost de lemn. Sfântul lăcaș din 1868-1869 a fost și este de cărămidă. Ctitori: Constantin Poenaru, Broscăreanu Poenaru, proprietari ai terenului pe care s-a construit biserica fiind Andrei Vasilescu, Gheorghe Bobîlcă și Dinică Bobîlcă. Este o biserică în formă de cruce, în lungime de 30 m. A fost acoperită cu tablă. Sfințirea a avut loc în anul 1872. Ruinându-se din cauza trecerii timpului, în 1930-1935 biserica a fost reparată și renovată, pe cheltuiala altui Constantin Poenaru și a unor credincioși, preot fiind atunci P.C. Gheorghe Udrescu. Cu acest prilej, primăria comunei prin primarul Alexandru Ionete și ajutorul de primar Marin Uncheșu a plătit pictura bisericii, executată de Gheorghe Băleanu din Miculești. Lucrarea a avut loc în vremea Episcopului Vartolomeu al Râmnicului Noul Severin, Episcop Vicar al Eparhiei fiind Galaction Craioveanul, iar protoierei Preoții Iconomi stavrofori Constantin Popescu - Traian și Petre Cernăianu. Astfel refăcută, în 1941 biserica era într-o stare foarte bună și asigurată de primăria comunei.

Preoți: popa Ion (pe la 1847), Andrei Vasilescu (1864-1895 - paroh), Spiridon Dănciulescu (1884, supranumerar - până după 1907), Gh. Udrescu (hirotonit în 1929, în funcție în 1941)…, Bologa, Constantin Enaiche (din 2018 până în prezent); epitropi: Dumitru Luca (1887); cântăreți: D-tru St. Boia, Nițu St. Bora (1895), D. Gh. Bora, I. C. Bucă (1941), Mihai Gioagă.