Parohie (în 1888), inițial împreună cu Aurora și Vânători; din 1893, parohia a fost formată numai din Cujmir. În prezent, sunt două parohii, înființate în anul 2002: Cujmir I și Cujmir II, pendinte de Protoieria Vânju Mare din Episcopia Severinului și Strehaiei.

Hram Sf. Voievozi Mihail și Gavril (parohia Cujmir I); cod MH-II-m-B-10310; Sfântul Apostol Andronic, Sfânta Cuvioasa Iunia, Sfântul Cuvios Nectarie (parohia Cujmir II).

Preot paroh Georgian Bebe Smărăndoiu  Tel.:0733 386 022

Comuna Cujmir este situată în sud-estul judeţului şi al Câmpiei Blahniţei, fiind udată de apa râului Drincea. Satul de reşedinţă al comunei cu acelaşi nume se află în Câmpia Blahniţei, în apropierea râului Drincea. Atestat documentar în: 1604 (Zapisul Mariei, mama lui Radul mare clucer şi fiica lui Drăghiciu vornicul din Floreşti şi cumnat lui Radu Craiovescu, prin care dăruieşte, între altele, Mănăstirii Cozia şi Cuşmirul cu vii, mori şi vecini).

Biserica satului atestată documentar a fost ridicată ˮpe la 1715“, după o versiune (Vieața Bisericească în Oltenia…) și i se datorează haiducului Mihail G.G. Tavlas, care a ridicat-o la locul numit “Scăpăuˮ,  sau în 1805, când i-a avut drept ctitori pe Pătru Vlaston și Dincă pușcașu; prenoită “dă Gheoghe Vlaston și postelnicu Gheorghe i cu tot satul, 1826ˮ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

Oricare va fi fost momentul ctitoririi, deși pare mai plauzibil anul 1826 dată fiind lunga existență a bisericii, de la început aceasta a fost de zid, fiind refăcută în 1868, prin stăruința enoriașilor Marin Rusă, Ioan Ilie, Lăpădat Vladu și Brătan Boiangiu, cu ajutorul locuitorilor cujmireni și al celor din satele învecinate. În 1892, s-a cerut canonică binecuvântare pentru următoarele lucrări: acoperirea cu țiglă; reconstruirea și vopsirea clopotniței, clopotul urmând să se instaleze într-o clopotniță nouă, din lemne mari; introducerea a 3 legături de fier în zidul bisericii pe tot cuprinsul acesteia; spălarea exterioară cu vopsea albă și galbenă. În 1893 era descrisă ca fiind biserică de zid de cărămidă, cu patru încăperi, acoperită cu tablă, ruinată, neîmprejmuită. În anii 1895-1899 s-au executat toate lucrările de reparație preconizate, încât protoiereul județului aprecia că prezenta “toate garanțiile de a fi solidă și frumoasăˮ, cu ziduri foarte groase, de 90 de cm, singurul defect fiind acela că era prea mică în raport cu populația parohiei. Cea mai importantă realizare din acest moment a fost legarea bisericii cu bare de fier în cruce având trei puncte principale. Tot acum s-au mărit ferestrele în două canate, s-a fixat cea de-a doua ușă, s-a pardosit cu scândură și s-a acoperit cu tablă galvanizată. Biserica se înfățișează ca un monument istoric în formă de navă, fără turlă, cu pridvor brâncovenesc, cu stâlpi rotunji și cu arcade și cu uși și ferestre mici, catapeteasmă din cărămidă, la fel de groasă ca și zidurile. În 1941 biserica se afla într-o stare bună și era asigurată. În anul 1953 s-au reparat temelia și tencuielile exterioare, iar în 1962 cele interiore. În 1965-1966 s-a refăcut acoperișul, s-au reparat pardoseala, mobilierul și clopotnița și s-a pictat din nou biserica. Din pictura veche, în prezent nu mai există nimic. Cea nouă a fost executată în frescă de către pictorul Emil Ivănescu din Curtea de Argeș. Slujba de redeschidere s-a săvârșit la 6 noiembrie 1966 și a fost oficiată de către Î.P.S. Firmilian, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, secretar general al Departamentului Cultelor fiind profesor Dumitru Dogaru, protoiereu P.C. Ilie Ștefan, iar paroh P.C. Ion Petre Filip. În anul 2006, s-a restaurat exteriorul bisericii, iar între anii 2008 și 2014 s-a restaurat integral pictura interioară de către pictorul Nicolae Vâlcu din Pitești. La 1 iulie 2017, biserica a fost sfințită, iar părintele Ștefan (Ruică) Daia a primit distincția de Iconom stavrofor cu ocazia pensionării.

Biserica Sf. Apostol Andronic este în prezent în stadiul de construcție, lucrările începând la 20 noiembrie 2008. S-a turnat fundația din ciment și armătură din fer-beton și s-a zidit corpul bisericii din cărămidă, urmând să se construiască bolțile, clopotnița și acoperișul. Lucrările se desfășoară sub conducerea preotului paroh, la unele momente fiind de față și Întâistătătorul Eparhiei, P.S. Nicodim, părintele protopop Constantin , împreună cu preoții și cântăreții din Protoieria Vânju Mare. În lunile aprilie-mai 2009 s-a turnat elevația, în 2010 aceasta s-a umplut cu pământ, în 2010-2012 s-au procurat materialele necesare, iar în 2012 s-au început lucrările de zidărie, care au durat până în 2016. S-au turnat șapa interioară și cele două plăci de la cafas și urmează turnarea bolților și punerea acoperișului și turlei. Biserica va avea 30 m lungime, 10 m lățime și 16 m înălțime (inclusiv turla).

Hramul ales, Sf. Andronic, sărbătorit primăvara, pe 17 mai, după Sfintele Paști, îl completează pe cel al Bisericii Sf. Voievozi, care este toamna, după recoltarea produselor agricole. 

Preoți: Biserica Sf. Arhangheli: popa Marin (1864), popa Dumitru (1868), Ilie Popescu (1888-1893 paroh, 1895), Ion Nicolăescu (1888-1891 – preot ajutător, 1892, 1893), Ioan I. Popescu (hirotonit în 1919 și venit în parohie în 1920, în funcție în 1941și ulterior), Constantin Bacinski, Constantin Bîrzoianu (1951-1956), Mihail Gavrilă (1953-1962), Ilie Ștefan (1962-1964), Ion Petre Filip (1964-1966-1967), Virgil Berbescu (1966-1979), Ștefan (Ruică) Daia (1979-2014), Ionuț Florentin Popa (din 2014 până în prezent); epitropi: Nică Boengiu, Ion Nicolăescu (1891, 1892, 1893); G.G. Filip (1893), Fera S. Șteflea, Nicolae I. Popescu (1894); cântăreți: I. Popescu, G. Petrescu (1895), Nică Marin Boangiu (1897), Ioan I. Boiangiu (1941).