Biserica nouă

Biserica veche

Parohie formată exclusiv din satul Braniștea; în 1941avea 487 familii cu 2072 suflete. Anterior anului 1968, s-a aflat sub jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în 1939-1944 și 1949-2004), prin Protoieria județului Mehedinți. În prezent esta arondată Protoieriei Vânju Mare din Eparhia Severinului și Strehaiei.

Hram Sf. lie Tesvitenul; cod MH-II-m-B-10268.

Preot paroh Grigore Pupăză   Tel.: 0728 315 116

Braniștea este o comună situată în sud-estul județului, în sud-estul Câmpiei Blahniței, alcătuită din satele Braniștea și Goanța. Satul Braniștea este atestat documentar în: 1598 (boieri judecători strânşi „la satul Braniştii”, întărit de către Mihai Viteazul vv. în stăpânirea fraţilor Buzeşti). După moartea primului voievod al unirii, din cauza înmulțirii atacurilor turcești, locuitorii au mutat vatra satului în punctul Răscăiești (nume menționat de un act din 27 mai 1623, Târgoviște, apoi de Fr. Schwantz – Reschietz – și de von Bauer – Raskajezi -), de unde s-au întors pe vechea vatră după anul 1792, urmare a ciumei din acel an.

Prima biserică a satului atestată documentar a fost ridicată ˮdă Barbu Enakescu și cu tot satu, în 1812“ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840).

Biserica din 1812 a fost de zid. E probabil să fi rezistat în întreg secolul, fiind construită din cărămidă arsă, cu temelie de beton, în formă de corabie și fără turlă. Dacă aceasta e realitatea și nu s-a ridicat o biserică nouă, atunci cea veche este aceea care a fost reparată în 1882-1884 cu banii donați de soția lui Petre Mișoiu, care avea o proprietate în raza comunei. Tot atunci bisericii i s-a adăugat o turlă. În 1941, se aprecia că starea bisericii era slabă având nevoie de importante reparații. În anul 1960 a fost renovată a doua oară, fiindu-i adăugată o tindă. În același an i s-a făcut și subzidirea, iar în 1961 a fost pictată la interior, în frescă (pe var stins), de către D. Bascu, cu cheltuiala enoriașilor păstoriți de preotul paroh C. Iliescu.

preoți: popa Stancu (1848), popa Vasile (1853-1864), George Pușcășianu (1876, 1888 - era exarh, 1891, 1892, 1893, 1894, 1895 – paroh, continuând și ulterior), Constantin Iliescu (hirotonit în 1932 și venit în parohie în 1941)… Grigore Pupăză; cântăreți: D. Popescu, Ion P. Popa (1895), I. Tacotă, Gh. Iordache (1941).

Filii arondate:

Goanța

Sat pendinte sub aspect administrativ de comuna Braniștea, parohie în 1941, formată doar din satul Goanța: 182 familii, 803 suflete. În prezent, face parte din parohia Braniștea.

 Hram: Sf. Voievozi;

Satul Goanța, din 2004 pendinte de comuna Braniștea este situat pe malul estic al râului Drincea, în sud-estul Câmpiei Blahniţei şi în apropierea comunei Cujmir. S-a format pe moşia Mănăstirii Cozia înainte de 1819, când a fost catagrafiat cu 82 de familii plătitoare de bir.

Potrivit Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840, prima biserică a satului atestată documentar datează din anul 1812 și a fost făcută de Dumitrașco Prestekele, cu tot satul. Construită a doua oară în anii 1911-1915.

La început a fost un edificiu de lemn, ridicat sau mai degrabă reparat cu materialul bisericii de lemn de la Salcia (demolată în 1866). În 1892 exista intenția acoperirii cu țiglă. Era o biserică – după cum nota Em. Costescu în 1948 - “complet transformatăˮ. Acest lucru a putut avea loc în anii 1911-1915, când a fost zidită de mai mulți ctitori. În 1941 avea o stare precară, dar n-a fost reparată decât după război, în 1946. Anterior, a fost reparată și în 1892 (acoperiș cu tablă, o turlă deasupra frontispiciului, spălarea la interior cu vopsea, fiind afumată). În 1941 era asigurată.

Preoți: Nicolae Blahniceanu (1848), Ioan (1851-1868), George/Gheorghe Ionescu (1864-1895 – supranumerar pentru această filie, m. la 30 mai 1898), Carol Fostici (refugiat din Caietănești, Soroca, hirotonit în 1931, venit în parohie în 1941); cântăreți: Petre Popescu (1941).