Parohie alcătuită exclusiv din satul Bălăcița, 358 parohieni în 1887; în 1892 era filială a parohiei Gvardenița; în 1893 avea 309 familii; din nou parohie, 700 familii, 2435 suflete (1941), formată doar din satul Bălăcița, ca și în prezent, când aparține de Protoieria Vânju Mare din cadrul Episcopiei Severinului și Strehaiei. Anterior anului 1968, a fost sub ascultarea caninică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în 1939-1944 și 1949-2004), prin Protoieria Strehaia.

Hram Sf. Împărați; cod MH-II-m-B-10262.

Preot paroh Alexandru Șuță hirotonit în anul 1981 pe seama parohiei Dobra, transferat la Bălăcița la 1 octombrie 2000, studii superioare, gradul preoțesc I. Tel.:0252 356.012; 0768164796

Comuna Bălăcița este  formată din satele Bălăciţa, Dobra şi Gvardeniţa și este situată în est-sud-estul judeţului, într-un relief de platou-câmpie. Atestat de documente datând din: 1535 (menţionate seliştile de pe Desnăţui între care şi Bălăciţa, întărite lui Vlaicu mare logofăt şi lui Detco postelnic de către  Radu Paisie vv.).

Biserica satului atestată documentar a fost făcută în 1805 ˮdă d. Ioan Brăiloiu“ (Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840), sau la începutul secolului al XIX-lea de către Dumitrache Brăiloiu logofăt (potrivit lui N. Stoicescu).

A fost de la început biserică de zid, zugrăvită la 1816. În 1887 biserica era ruinată. În 1889 au început reparațiile, terminate în 1897, când se propunea legarea ei cu bare metalice și zugrăvirea. Această a doua lucrare era așteptată de circa 15 ani și pentru a putea fi executată, în 1897 protoiereul județului solicita sprijinul prefectului, ca excedentul bugetar al comunei să fie consemnat pe numele bisericii și zugrăvirea ei să poată fi în sfârșit realizată. Probabil din acest motiv lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia, din 1941, consideră că biserica a fost construită în 1895-1898, în realitate în acest moment fiind vorba, foarte probabil, doar despre reparații mai ample, poate chiar și despre o extindere, și de rezugrăvire. Pictura a fost acum executată de către profesorul Alexandru Resmeriță de la Liceul “Traianˮ din Turnu Severin. Biserica este din cărămidă și este acoperită cu tablă. Partea de lemnărie a fost executată de meșterul Stan din Cleanov (localitate fostă în Mehedinți, azi în Dolj). În 1915 s-a reparat din nou și i s-a adăugat pridvorul. Apoi, în 1935, a avut loc o reparație capitală, fiind acoperită din nou, i s-a pictat tavanul, de către pictorul I. Pițurcă din Orodelu, și s-a spălat restul picturii. Astfel s-a făcut că, în 1941, biserica era într-o stare bună și asigurată de primărie contra sumei de 600.000 de lei. În anii din urmă preotul paroh Alexandru Șuță, ajutat de credincioși, a construit actuala clopotniță din lemn.

Preoți: Dimitrie Popescu (probabil de prin 1857-m. 1892); neavând preoți ani la rând și în condițiile refuzului preoților din Gvardenița de a oficia și la Bălăcița, în 1893 primăria a solicitat canonică aprobare în acest sens pentru preotul Ilie Popescu din Verbicioara (Dolj). Protoieria nu agrea o asemenea soluție având infirmații că Ilie Popescu n-ar fi avut o purtare potrivită; în 1893 a venit de la Schitul Topolniței, pentru scurtă vreme, Ion Bodeanu, m. la 10 februarie același an, fapt pentru care locuitorii l-au cerut din nou pe preotul Ilie Popescu. Nu s-a aprobat și a fost delegat provizoriu preotul C. Ciovârnaiche din Bălțații de Jos (1894). Totuși, începând cu 1 iulie 1894 Episcopia a numit ca paroh pe preotul Ilie Popescu din Verbicioara (1895). Au urmat: Ion Lacrițeanu (paroh, hirotonit în 1884, venit în parohie în 1904, în 1941, preot pensionar), Gr. I. Lacrițeanu (hirotonit în 1926, în activitate până după război)…, Alexandru Șuță (din 2000 până în prezent); cântăreți: G.P. Constantin (1895), Gh. Lache, N. Florescu (1941), Ștefan Ghealdâr.