În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul slujbei,  Preasfințitul Părinte Benedict le-a vorbit credincioșilor prezenți despre această sărbătoare argumentând existența acestei sărbători pe două direcții, din punct de vedere istoric și din punct de vedere biblic. În finalul cuvântului a muțumit Preasfințitului Părinte Nicodim pentru invitația de a sluji împreună în această zi și pentru ocazia de a vizita pentru prima dată aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu.

În această zi la Sfânta Mănăstire s-a săvârșit și rânduiala aghiasmei mici de către slujitorii sfintei Mănăstiri, după rânduiala bisericii noastre. Agheasma a fost împărțită credincioșilor după slujba Sfintei Liturghii.

Conform tradiţiei, Mănăstirea Gura Motrului a fost întemeiată de Sfântul Nicodim, la sfârşitul secolului XIV. Cuviosul a ridicat aici un schit de lemn, constând într-o mică biserică şi câteva chilii, împrejmuite cu viţă-de-vie. Mai târziu, la 13 ianuarie 1519, după unele documente, logofătul Harvat a ridicat aici o biserică mai mare şi a înzestrat mănăstirea cu numeroase moşii, înscriindu-se astfel pe lista ctitorilor. Între anii 1642 şi 1643, domnitorul Matei Basarab a refăcut mănăstirea din temelie.

De Mănăstirea Gura Motrului se leagă şi numele marelui arhimandrit Eufrosin Poteca, stareţul cinstitului aşezământ. În timpul egumenatului său, mănăstirea a devenit un adevărat centru cultural al judeţului Mehedinţi. A reuşit să înfiinţeze mai multe şcoli în localităţile învecinate, care erau coordonate şi susţinute din fondurile Bisericii.

Datorită lui au plecat să înveţe mai departe nume mari ale culturii româneşti, precum Radu Popescu, tatăl filosofului C. Rădulescu-Motru, şi Costache Ionescu. În prezent, sfântul aşezământ numără trei vieţuitori şi este condus de preacuviosul părinte protosinghel Iacob Rusu.