Acasă Cultural și Învățământ Cultural Activitate editorială Arhivă pastorale sector Cultural si Invatamant Cultural Editura Didahia Pastorale 2022 Pastorală la Învierea Domnului - 2022
†NICODIM
Din mila lui Dumnezeu,Episcopul Severinului și Strehaiei
Iubitului nostru cler, cinului monahal și drept-credinciosului
popor din Episcopia Severinului și Strehaiei, har, pace,
sănătate și alese bucurii duhovnicești de la Dumnezeu iar de
la noi părintească îmbrățișare și arhierească binecuvântare!
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul
să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmi 117, 24).
SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII
DUMINICA - ZIUA DOMNULUI
PASTORALÃ LA ÎNVIEREA DOMNULUI - APRILIE 2022
Iubiți fii duhovnicești,
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, este cea mai însemnată sărbătoare, este ,,sărbătoarea sărbătorilor” și ,,praznic al praznicelor”. Referindu-se la aceasta, psalmistul prevestea: ,,Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Ps:117, 24). De asemenea merită amintită și următoarea profeție a psalmistului: ,,Și voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele” (Ps:137, 6). Isaia, prorocul luminat de Dumnezeu, profețea despre Domnul nostru Iisus Hristos, că: ,,Va fi pentru multe popoare pricină de bucurie” (Isaia: 52, 15). Învierea Domnului este Sărbătoarea prin care s-a realizat împăcarea noastră cu Dumnezeu, pe care se întemeiază credința noastră în existența vieții veșnice. Pentru fiecare dintre noi Sărbătoarea Învierii Domnului este Sărbătoarea Vieții, este Praznicul Vieții. Prin Învierea din morți, Domnul nostru Iisus Hristos a biruit moartea, ea nemaifiind punctul final cu care se încheie viața. Datorită Învierii, omenirea are posibilitatea să-și continue viața într-o lume cerească în Împărăția lui Dumnezeu. Din acest motiv, minunea Învierii din morți a Domnului a fost și este prilej de bucurie pentru neamul omenesc. Sfântul Apostol Pavel scria că, dacă Hristos a Înviat, cu siguranță și noi vom învia (I Corinteni: 15, 20). În troparul Învierii mărturisim psalmodiind: ,,Hristos a Înviat din morți cu moartea pre moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”. Cu inimile pline de bucurie protopsaltii Îl slăvesc pe Dumnezeu cântând: ,,Astăzi prăznuim pieirea morții, sfărâmarea iadului și începătura Vieții celei veșnice” (Canonul Învierii)1. Sfinții Evanghelisti, martori ai Învierii din morți a Domnului nostru Iisus Hristos, descriu printre altele, momentul constatării de către femeile purtătoare de mir, că Iisus Hristos cel răstignit și îngropat a Înviat din morți a treia zi. În zorii zilei celei dintâi a săptămânii, adică Duminica, au ajuns la mormântul unde fusese îngropat. Cu uimire au constatat că piatra, deși foarte mare și grea, fusese răsturnată, iar mormântul era gol. Un înger le-a întâmpinat zicând: ,,Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A Înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spune-ți ucenicilor lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-am spus” (Marcu: 16, 6-7).
Sfântul Evanghelist Matei scrie că după cele auzite de la înger, femeile purtătoare de mir ,,au plecat de la mormânt cu frică și cu bucurie mare, au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele lui și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți! Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.” (Matei: 28, 8-10). Aceste femei mironosițe, primele martore și mărturisitoare ale Învierii, au vestit apostolilor că au văzut pe Domnul (Ioan: 20, 18). Înainte de a pătimi, Iisus Hristos Le-a vorbit ucenicilor Săi, însă ei nu puteau înțelege: ,,Deși voi acum sunteți triști, dar iarăși vă Voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22). Și Sfântul Apostol Pavel spunea creștinilor din vremea sa și ne spune și nouă: ,,Bucurați-vă pururea!” (I Tesaloniceni: 5, 16). Creștinătatea se bucură fiindcă trăiește împreună cu Hristos cel Înviat, se bucură împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur care spunea cu bucurie: ,,Unde îți este moarte boldul? Unde îți este iadule biruința? A Înviat Hristos, și se bucură îngerii, iar noi intrăm întru bucuria pe care ne-a adus-o Hristos”.
Iubiți credincioși,
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ne arată pe de-o parte dumnezeirea Sa (Romani 1, 4), dar pe de altă parte ne aduce și nouă bucuria că la plinirea vremii vom învia și noi. Prin credință puternică în Învierea Domnului ni se umplu inimile de bucurie primid acest dar de a învia. Așa a spus Iisus Hristos: “Cel ce crede în Mine va fi viu” (Ioan: 6, 47). Sfântul Apostol Pavel scria câteva învățături cu privire la învierea noastră. Dintre acestea amintim câteva: ,,Treziți-vă cum se cuvine și nu păcătuiți. Căci unii nu au cunoștință de Dumnezeu; o spun spre rușinea voastră. Dar va zice cineva: cum înviază morții? Și cu ce trup au să vină? Nebun ce ești! Tu, ce semeni nu dă viață dacă nu va fi murit. Și ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu dă un trup, precum a voit, și fiecărei semințe un trup al său. Nu toate trupurile sunt același trup, ci unul este trupul oamenilor și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul peștilor. Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. Alta este strălucirea soarelui și alta este strălucirea lunii și alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebește în strălucire. Așa este și învierea morților: se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este și trup duhovnicesc, precum și este scris: Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam Cel ce pe urmă, cu duh dătător de viață; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; Omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul Celui ceresc” ( I Corinteni: 15, 35-38; 40-42; 44-49).
Dreptslăvitori creștini,
Prin Înviere, Iisus Hristos ne-a încredințat că El este Stăpânul vieții și Biruitorul morții, că putem înlătura piatra de pe mormântul atâtor greșeli și păcate și cu harul Său pe care ni-l dăruiește în urma unei pocăințe sincere, ne putem întoarce acasă, la Tatăl nostru, în Împărăția Sa.
Această Împărăție Cerească, pregătită de la Creația omului, are porțile deschise pentru noi toți prin Jertfa și Învierea lui Iisus Hristos.
Pentru a putea nădăjdui că vom avea parte de Împărăția lui Dumnezeu, Iisus Hristos Cel Înviat din morți a prelungit bucuria învierii, pentru fiecare dintre noi, lăsându-ne posibilitatea de a participa la Dumnezeiasca Liturghie și a ne împărtăși cu Trupul și Sângele Său în Duminici și Sărbători. Sărbătorile au fost rânduite pentru a da odihnă trupurilor noastre și pentru a ne îngriji mai mult de sufletul nostru. Sufletul nu are nevoie de odihnă, după despărțirea de trup se va prezenta la Judecata Particulară. Hrana lui este rugăciunea, de aceea mergem la biserică în Duminici și Sărbători. În timpul sfintelor slujbe ne rugăm împreună cu slujitorii sfintelor altare și cu protopsalții, pentru a avea nădejde de mântuire, adică de moștenirea Împărăției Cerurilor.
Se cuvine să reținem că Duminica, o zi sfântă, ziua de odihnă și sărbătoare săptămânală a creștinilor, este Ziua Domnului, închinată în chip deosebit amintirii și slăvirii Învierii din morți a Domnului nostru Iisus Hristos. În Rai, pentru Protopărinții noștri Adam și Eva, toate zilele erau sfinte, erau sărbători fiindcă ei erau în comuniune cu Dumnezeu. După izgonirea din Rai li s-a făgăduit un Mesia, un ,,Mântuitor” care să-i răscumpere (Facere: 3, 15), însă nu li s-a rânduit o zi de odihnă. Își duceau viața după ,,legea conștiinței” sau ,,legea firii” care îi învinuia sau îi apăra (Romani: 2, 14-15). Nici Noe după potop nu a serbat vreo zi; lui Moise i s-a revelat să sărbătorească ziua a șaptea (Ieșire: 16, 23). Ziua de odihnă, în evreiește ,,sabat”, a fost rânduită de Dumnezeu ca sărbătoare național-religioasă în amintirea izbăvirii evreilor din robia egipteană după patru sute treizeci de ani (Ieșire: 12, 40). Instituirea zilei de odihnă s-a făcut odată cu serbarea Paștelui, în noaptea scoaterii din robie. Au mâncat azimi, mielul pascal ce preînchipuie pe Hristos, ,,Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii” (Ioan: 1, 29). Reținem că dezrobirea evreilor a însemnat pentru ei un Paște ce nu a fost uitat ci a fost sărbătorit: ,,Adu-ți aminte că ai fost rob în pământul Egiptului și Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare și cu braț înalt și de aceea ți-a poruncit să păzești ziua odihnei și să o ții cu sfințenie” (Deut. 5, 15). Sabatul a fost rânduit de Dumnezeu pentru Israel, pentru poporul ales și nicidecum pentru popoarele lumii. Au fost mai multe rânduieli în Legea Vechiului Testament date poporului evreu, cum ar fi preoția levitică, care în Legea Noului Testament, au încetat. Duminica ,,prima a sâmbetelor” (Matei 28, 1-7), este ziua în care toți creștinii își amintesc și sărbătoresc cu bucurie Învierea Domnului, răscumpărarea din blestemul morții. În ziua Învierii, Mântuitorul S-a arătat Mariei Magdalena, femeilor mironosițe și apoi a intrat la Apostoli prin ușile încuiate și i-a binecuvântat zicându-le: ,,Pace vouă!”.
Duminica a fost prima zi a creației lumii, sau cum sublinia Sfântul Vasile cel Mare: ,,începutul zilelor”. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful numea duminica ,,ziua soarelui”. El scrie următoarele: ,,în ziua soarelui noi ne adunăm cu toții laolaltă deoarece aceasta este prima zi în care Dumnezeu, schimbând întunericul și materia, iar Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, în aceeași zi a Înviat din morți”2.
Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli a avut loc în Duminica Cincizecimii (Fapte: 2). Ei erau adunați în foișorul unde a avut loc Cina cea de Taină. În Biserica nou întemeiată s-a săvârșit în zi de Duminică ,,Frângerea Pâinii”, adică Dumnezeiasca Liturghie. Încă din primii ani ai creștinismului Duminica a fost consacrată ca zi imperială de sărbătoare săptămânală a Învierii Domnului, cel mai mare eveniment din istoria omenirii.
Iubiți frați creștini,
Din cele relatate putem concluziona că Duminica, ziua săptămânală de odihnă și sărbătoare religioasă, este pentru creștini ceea ce a fost Sâmbăta pentru poporul lui Israel. Este, prin urmare, o zi de bucurie și de mulțumire adusă, prin slujbele de laudă lui Dumnezeu pentru harurile și binefacerile pe care ni le-a dăruit. Înălțăm rugăciuni de mulțumire și prăznuim Duminica ca zi de sărbătoare, pentru trei mari fapte dumnezeiești și anume: Zidirea lumii Duminica de către Dumnezeu Tatăl, Răscumpărarea prin Dumnezeu Fiul, sfințirea ei, a lumii, prin lucrarea Sfântului Duh3.
Unul din marii noștri dascăli ai Teologiei Românești sublinia că, ,, Duminica ar putea fi numită și o sărbătoare a Preasfintei Treimi care recapitulează și comemorează în fiecare săptămână, trei dintre cele mai importante momente ale istoriei sfinte, datorate celor trei Persoane ale Dumnezeirii”4.
Denumirea de Duminică vine din limba latină Dies Domini, adică Ziua Domnului, sau Ziua Domnească, Ziua Învierii Domnului.
La unele popoare, în trecut și azi, sărbătoarea Duminicii a fost denumită ,,Ziua Soarelui” și anume Sonntag la germani, sau Sunday la englezi. Prin Soare, în sens creștin, se subînțelege ,,Soarele Hristos” sau ,,Răsăritul Cel de Sus”. În fiecare an sărbătorim cu bucurie de cincizeci și două de ori, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, fiindcă sunt cincizeci și două de duminici. Pentru a sărbători cu bucurie, Sfânta Biserică a rânduit ca în Ziua Domnului să nu se oficieze manifestări religioase, servicii, etc, care sunt expresie a întristării sau a pocăinței. Dintre acestea amintim Postul. Duminica nu se fac metanii, nu se postește și nici nu ar trebui să se îngenuncheze în timpul sfintelor slujbe din bisericile noastre.
Sfânta Biserică păstrează învățătura creștină cu privire la felul cum trebuie să sărbătorim Duminica, ce se cuvine să facem și ce să nu facem. În primul rând, Duminica creștinul trebuie să se roage mai mult lui Dumnezeu decât în zile de rând, adică trebuie să sporească pravila particulară. Când se spovedește și se împărtășeste cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, citește molitfele (rugăciunile) rânduite, din cartea de rugăciuni. Dacă cineva nu are cartea sa personală de rugăciuni îl rog să-și procure pentru a pune început bun.
Un părinte bisericesc, Evagrie Ponticul, spune că: ,,precum pâinea este hrană trupului și virtutea hrană sufletului, așa rugăciunea duhovnicească este hrana minții5. Prin rugăciune, această ,,cheie a Împărăției Cerurilor”, ne curățim mintea, ne luminăm și primim prin darul lui Dumnezeu o înțelepciune de care avem nevoie în pelerinajul nostru pe acest pământ. Și pentru că anul acesta este dedicat rugăciunii în viața creștinului, vă vom prezenta câteva învățături ale Sfinților Părinți cu privire la folosul rugăciunii: ,,Fericită este mintea care rugându-se neîmprăștiat, câștigă necontenit un tot mai mare dor către Dumnezeu”6.
Sfântul Marcu Ascetul spune: ,,Cel ce vrea să fie ferit de orice întâmplare rea, e dator să-și încredințeze toate trebile lui Dumnezeu, prin rugăciune; apoi mintea lui să se țină strâns de nădejdea în El, iar grija pentru lucrurile supuse simțurilor să o nesocotească cu toată puterea”7. De asemenea cu toții suntem îndatorați să participăm în Duminici și sărbători la slujbele rânduite de Sfânta Biserică și în mod special la Sfânta Liturghie. Acei creștinii botezați care zic tot mai des: ,,am credința mea, dar nu mă duc la biserică”, rămân departe de harul lui Dumnezeu și pierd nădejdea de mântuire a sufletului. Ușor vrăjmașul le strecoară în inimă gândul de a lucra Duminica și primind gândul, lucrând la câmp sau în construcții ca în zi de rând, săvârșesc păcat greu. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: ,,Dacă te lipsești de rugăciune, faci la fel cum ai scoate un pește din apă. După cum pentru pește apa este viața lui, tot așa pentru tine, rugăciunea”8; același părinte zice: ,,Este cu neputință să fugim de Dumnezeu în timp sau în spațiu, pentru că El este pretutindeni și veșnic; ascultați ce mărturisește și prorocul: ,,De la fața Ta unde voi fugi?” (Psalmi: 138, 7). Cum e cu putință să fii departe de Dumnezeu și să te îndepărtezi de El? ,, căci, iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri” (Psalmi: 72, 26); și la fel: ,,ci nelegiuirile voastre au pus despărțire între voi și Dumnezeul vostru” (Isaia: 59, 2). Așadar, cum poate cineva să de îndepărteze de El? Desigur, nu altfel, decât numai cu sufletul și cu voința, căci o depărtare spațială de El nu e cu putință, pentru că El este prezent pretutindeni”9.
Sărbătorirea cu evlavie a Duminicii, Ziua Domnului, înmulțirea rugăciunii, participarea la Sfintele Slujbe, punerea hotărârii de a nu mai păcătui, ne va umple inimile noastre de bucurii duhovnicești.
În încheierea acestui cuvânt pastoral vă doresc dumneavoasră tuturor locuitorilor Județului Mehedinți, fii ai eparhiei noastre, să aveți parte de urcuș duhovnicesc în apropierea de Dumnezeu, cu nădejdea de moștenire a Împărăției Cerurilor. Hristos Domnul Cel Înviat a treia zi din morți, sărbătorit în Duminici cu mai multă evlavie, să vă facă parte de o viață frumoasă cu multă nădejde că va fi mai bine în viitor pentru fiecare, aproape de El și de Biserica Lui. Să fiți sănătoși, bucuroși și Cuvintele Lui: ,,Bucurați-vă!”, să rămână în inimile noastre. Hristos a Înviat!
Vă îmbrăţişează cu multă dragoste,
P.S. †Ncodim
al dumneavoastră Părinte duhovnicesc,