Acasă
De praznicul Acoperământului Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, a slujit în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirii Balta. Sfânta Liturghie a fost săvârşită în altarul de vară al mănăstirii.
Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, prăznuită pe 1 octombrie, este una dintre sărbătorile închinate Fecioarei Maria în calendarul Bisericii Ortodoxe. Ea comemorează un eveniment minunat petrecut în secolul al X-lea în timpul unei invazii asupra Constantinopolului, când Maica Domnului s-a arătat în Biserica din Vlaherne și a acoperit credincioșii cu Sfântul ei Acoperământ. Această sărbătoare nu doar că evidențiază puterea protectoare a Maicii Domnului, ci ne învață despre importanța credinței și a rugăciunii în fața încercărilor și pericolelor vieții.
Context istoric și semnificația teologică
Sărbătoarea își are originea într-un context istoric aparte. În secolul al X-lea, Imperiul Bizantin era frecvent amenințat de invazii din partea diferitelor popoare. În acea perioadă, în timpul unui asediu, credincioșii se aflau adunați în Biserica din Vlaherne pentru a se ruga și a cere ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului. Potrivit tradiției, în jurul anului 911, în timpul unei privegheri de noapte, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, un ascet foarte respectat, și ucenicul său Epifanie au avut o viziune extraordinară. Ei au văzut-o pe Maica Domnului intrând în biserică, însoțită de îngeri și de mai mulți sfinți, printre care Ioan Botezătorul și Apostolul Ioan.
Maica Domnului s-a rugat îndelung pentru salvarea credincioșilor, iar la final și-a desfăcut acoperământul (un văl alb) de pe cap și l-a întins deasupra poporului, simbolizând protecția sa. Această viziune a fost interpretată de cei prezenți ca un semn clar că orașul și poporul erau sub ocrotirea specială a Maicii Domnului, iar Constantinopolul a fost, într-adevăr, salvat de invazia iminentă. De atunci, această sărbătoare a fost instituită pentru a celebra ocrotirea Maicii Domnului asupra credincioșilor.
Teologic, Acoperământul Maicii Domnului este un simbol al mijlocirii și al grijii ei materne pentru toți creștinii. Ea este considerată apărătoarea celor slabi, a celor aflați în primejdie și a celor care se roagă cu credință. În tradiția ortodoxă, Maica Domnului este numită „cea care acoperă cu rugăciunile sale” pe toți cei care o cheamă în ajutor, iar această sărbătoare subliniază importanța credinței în ajutorul ceresc.
Importanța sărbătorii în viața spirituală a credincioșilor
De-a lungul veacurilor, ortodocșii au văzut în Maica Domnului o puternică mijlocitoare și o apărătoare în fața pericolelor, iar sărbătoarea din 1 octombrie reînvie constant acest sentiment de speranță și încredere.
În tradiția ortodoxă, Maica Domnului este adesea invocată în rugăciuni de către cei care se confruntă cu boli, greutăți sau amenințări, iar Sărbătoarea Acoperământului ne amintește de grija ei permanentă față de întreaga umanitate. Totodată, această sărbătoare este o chemare la rugăciune și la întărirea legăturii noastre cu Dumnezeu, având în vedere că protecția Maicii Domnului se manifestă în mod special asupra celor care își pun încrederea în Dumnezeu și în ajutorul ei.
Acoperământul simbolizează ocrotirea, îndrumarea și ajutorul divin oferit de Maica Domnului. Credincioșii recunosc că, în momentele de dificultate și încercare, Maica Domnului este un mijlocitor puternic între ei și Dumnezeu.
Această sărbătoare îi învață pe credincioși despre importanța rugăciunii și a credinței, evidențiind legătura specială dintre Maica Domnului și Hristos.
Răspândirea sărbătorii în lumea ortodoxă
Deși această sărbătoare își are originea în Bizanț, ea a devenit extrem de populară în rândul călugărilor din Sfântul Munte Athos și, ulterior, în întreaga lume slavă. Primele icoane care înfățișează Acoperământul Maicii Domnului datează din secolul al XII-lea, fiind un semn al răspândirii cultului marian în regiuni precum Rusia și Ucraina.
În picturile din mănăstirile românești, cum ar fi cele de la Sucevița, Hurezi, Polovragi și Govora, apar reprezentări ale Acoperământului Maicii Domnului, ceea ce arată că această sărbătoare era cunoscută și în spațiul românesc, chiar dacă a devenit o festivitate mai răspândită începând cu secolele XVIII-XIX.
Tradiția Pocrovului în România
În spațiul românesc, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului este cunoscută sub numele de „Pocroave”, termen provenit din slavonul „pocrov”, care înseamnă „văl” sau „acoperământ”. Această sărbătoare coincide adesea cu începutul sezonului rece, când primele semne de brumă sau zăpadă încep să acopere pământul.
Primele biserici românești închinate Acoperământului Maicii Domnului datează din secolul al XVIII-lea, cel mai cunoscut exemplu fiind biserica de lemn a Schitului Pocrov, ctitorită în 1714 de episcopul Pahomie al Romanului. Alte biserici importante care au preluat acest hram sunt cele din Năsăud (mănăstirea din Sângeorz, secolul al XVIII-lea) și biserica veche din Baia I, Babadag (1845).
Popularitatea sărbătorii în secolul XX
Începând cu secolul al XX-lea, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului a continuat să câștige popularitate în România. Printre bisericile mai cunoscute care au fost închinate acestei sărbători se numără mănăstirile Saon (biserica nouă începută în 1909) și Călugăreni (biserica construită în 1914).
Sărbătoarea a devenit o parte importantă a calendarului liturgic românesc, iar începând cu 2017, aceasta a fost declarată sărbătoare cu cruce roșie în Biserica Ortodoxă Română, subliniind importanța sa pentru credincioșii ortodocși.
Concluzii
Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului este una dintre cele mai profunde expresii ale cultului marian, celebrând atât istoria, cât și semnificația spirituală a ocrotirii oferite de Maica Domnului. De-a lungul secolelor, această sărbătoare a devenit un simbol al iubirii materne și al ocrotirii Maicii Domnului asupra credincioșilor săi, fiind venerată în toate colțurile lumii ortodoxe, inclusiv în România, unde a căpătat o formă distinctă, denumită Pocroave.
Articol scris de Arhid. Bogdan-Costel Chirea