ÎNTOARCEREA CTITORULUI LA MĂNĂSTIREA SFÂNTA ANA - ORŞOVA

      Joi, 20 octombrie 2005, în hronicul mănăstirii Sf. Ana de pe Dealul Moşului s-a scris o noua filă, unică, nerepetabilă: a avut loc reînhumarea rămăşiţelor pământeşti ale celui ce a fost Pamfil Şeicaru, cunoscut ziarist din anii interbelici, om de mare cultură şi autor al unor opere istorice de referinţă pentru istoria neamului, erou al luptelor din Războiul Reîntregirii şi ctitor de monumente menite să-i nemurească pe cei ce i-au au fost camarazi de arme şi au dat jertfa supremă pe câmpul de onoare. Cel mai reprezentativ dintre aceste monumente rămâne mănăstirea de pe Dealul Moşului, devenită emblematică şi pentru Orşova.

      Evenimentul comemorativ este unul marcant pentru istoria, spiritualitatea şi cultura românească şi, îndeosebi, pentru acest sfânt locaş deoarece cel comemorat este însuşi ctitorul său în persoana marelui patriot şi ziarist român Pamfil Şeicaru de la a cărui strămutare la cele veşnice se împlinesc 25 de ani.

Aducerea rămăşiţelor pământeşti ale lui Pamfil Şeicaru, de la cimitirul "Sfânta Vineri" din Bucureşti, în incinta ctitoriei sale, mănăstirea "Sfânta Ana", Orşova a avut loc miercuri 19 octombrie 2005.

      A doua zi, joi 20 octombrie începând cu ora 8.00 s-a săvârşit Sfânta Liturghie apoi slujba de reînhumare şi aşezarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Pamfil Şeicaru, spre veşnică odihnă, în pronaosul mănăstirii. Oraşul Orşova îl numeşte postmortem, pe Pamfil Şeicaru, cetăţean de onoare. Tot în aceeaşi zi a avut loc plantarea unui nuc, în grădina mănăstirii, în memoria românilor din exil, care l-au venerat şi i-au îndulcit ultimii ani de viaţă, înainte de toate, în memoria lui Vasile C. Dumitrescu.

Vineri 21 octombrie între orele 10,30 - 15. 00 a avut loc Simpozionul: „PAMFIL ŞEICARU - personalitate de primă strălucire a României secolului XX”.

      După cuvântul introductiv rostit de domnul Victor Frunză au urmat câteva comunicări după cum urmează:

- Viorel Burlacu. „Începuturile: Tecuci şi Bârlad”.

- Georgeta Filitti: „Pamfîl Şeicaru, erou şi exeget al Primului război mondial”.

 - Mircea Coloşenco: „Recursul la memorie”.

- George Stanca: „Vizionarul”.

- Ion Varlam: „O personalitate din biografia maestrului - sora sa "Veguţa" (dr.Virginia Munteanu-Cârnu,)”.

- Dumitru Ion Dincă: „Mănăstirea Sfânta Ana, după 1989. Teoretic, conspiraţia tăcerii a luat sfârşit”.

- Dr. Viorela Ionescu: „Tentative de execuţie postumă. Scrisoare trimisă pe
  adresa cotidianului Jurnalul Naţional”.

- Ion Parfene: „Scrierile lui Pamfil Şeicaru în Editura Victor Frunză. Va
  reprezenta şi volumul IV un eveniment ignorat?”.

- Victor Frunză: „Odiseea "Pamfil Şeicaru" continuă”.

Sâmbătă 22 octombrie a avut loc slujba  Parastasului în memoria ctitorului mănăstirii „Sf.Ana” - Orşova

      Pamfil Şeicaru s-a născut în 1894 în localitatea Beceni din judeţul Buzău şi a trecut la cele veşnice la 21 octombrie 1980 la Dachau - Germania. A fost director al ziarului „Curentul" - unul dintre cele mai combative publicaţii româneşti din perioada interbelică. A fost absolvent de studii juridice, obţinând licenţa în drept. A luat parte ca ofiţer la operaţiile militare din primul război mondial. A fost deputat în Parlamentul României în 1921, 1931 şi 1933. Ziarist de mare talent, a fost director al ziarului „Bucovina" din Cernăuţi şi a participat la editarea revistei „Gândirea". în 1928 înfiinţează ziarul „Curentul", pe care 1-a condus până la plecarea sa din ţară în 1944. In anii războiului, au rămas celebre polemicile sale cu comentatorul politic britanic Wickham Steed de la postul de radio Londra. In august 1944 a părăsit ţara cu ideea de a publica un ziar ce ar fi trebuit să susţină cauza României după încetarea războiului. A petrecut 30 de ani în Spania, unde, la Madrid, a publicat o ediţie trimestrială a ziarului „Curentul" şi, pentru câtva timp publicaţia „liberty and justice". Ultimii ani i-a petrecut în Germania, stabilindu-se la Dachau (Bavaria). La moartea sa în 1980, Primul Ministru al Bavariei Franz Josef Ştraus 1-a omagiat într-un mesaj, descriindu-1 drept „un patriot român şi eminent ziarist... Moştenirea pe care a lăsat-o compatrioţilor săi este lupta pentru dreptate, omenie şi pace".

      Ctitoria sa, Mănăstirea Sfânta Ana, a fost ridicată ca mulţumire adusă lui Dumnezeu, pentru că a fost salvat de la moarte în luptele care s-au dat pe Dealul Moşului, unde a participat în calitate de tânăr sublocotenent al regimului17 Infanterie din primul război mondial, cât şi în memoria eroilor camarazi căzuţi pentru apărarea pământului românesc. Aşezământul monahal a fost construit între anii 1936-1939, perioadă în care Pamfil Şeicaru era director al ziarului „Curentul" şi deputat în Parlamentul României. Acest lăcaş de spiritualitate care a primit hramul Sfânta Ana, după numele mamei ctitorului său, nu a fost sfinţit imediat după încheierea lucrărilor de construcţie, sfinţirea aşezământului fiind întârziată apoi de izbucnirea celui de-al doilea război mondial şi, ulterior, de schimbarea regimului politic. Abia la 2 decembrie 1990 Mănăstirea a fost redeschisă şi pictura bisericii sfinţită la 9 septembrie 1999, chiar în ziua hramului, de către vrednicul de pomenire Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei.

      Prin acţiunile comemorative din aceste zile nu am făcut altceva decât să-i aducem cuvenitul prinos de cinstire şi de recunoştinţă ctitorului acestui sfânt lăcaş pe care el l-a închinat iubirii de Dumnezeu şi în memoria celor care s-au jertfit pentru o Românie Mare, fiind aşezat, astfel, în conştiinţa posterităţii acolo unde îi este locul.

      Prin viaţa şi opera sa, Pamfil Seicaru reprezintă o personalitate absolut unică şi monumentală, în cultura şi istoria secolului XX a României.